Joia Mare din Postul Paștelui, tradiții și obiceiuri. Ce nu ai voie să faci în această zi


Joia Mare din Postul Paștelui, tradiții și obiceiuri. Fiecare zi din Săptămâna mare are o semnificație aparte pentru credincioși, fiind o treaptă simbolică pe drumul către Învierea promisă de Iisus Hristos oamenilor.


In articol:


Joia Mare din Postul Paștelui, tradiții și obiceiuri.

  Joia Mare dinaintea Paștelui este ultima zi în care se pomenesc morții, iar femeile merg la biserică și împart colaci de post, vin, miere și fructe. Potrivit tradiției, în Joia Mare se vopsesc ouăle roșii și se coace cozonacul, dar, pe lângă aceste acțiuni simbolice, oamenii adaugă și unele rituri, adaptate sau preluate din canoanele religioase sau tradiționale. 

Citeste si: Rugăciune în Joia Mare. Cum să te rogi în a patra zi din Săptămâna Patimilor

Conform tradițiilor bisericești, în Joia Mare nu se bat clopotele și
este primită jertfa pentru cei adormiți întru Domnul. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare. Potrivit unei tradiții populare, în noaptea de dinainte Joii Mari se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la vechile lor locuinţe, unde rămân până în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor.

Joia Mare, semnificația spirituală a acestei zile sfinte

În Sfânta și Marea zi Joi, așa cum este mărturisit în sinaxarul Utreniei, Sfinții Părinți ai Bisericii au lăsat spre pomenire patru lucruri: 
1.

Spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus;
2. Cina cea de Taină, adică încredințarea înfricoșătoarelor Taine
3. Rugăciunea cea mai presus de fire
4. Vânzarea Domnului Iisus Hristos de către Iuda.

În Joia Mare, de dimineață se citesc Ceasurile al treilea, al șaselea și al nouălea (fără stâlpi și fără catisme), apoi Obednița și Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

De asemenea, la Liturghia din Joia Mare, la unele catedrale chiriarhale și mănăstiri are loc și o rânduială mai specială, „Spălarea picioarelor”, ce se săvârșește după citirea Rugăciunii

amvonului.

Citeste si: VIDEO- Ouăle de Paște, decorate cu mărgele precum costumele populare

Atunci preotul sau arhiereul iese din biserică, așa cum este îmbrăcat, cu cădelnița în mână și cu făclii aprinse la locul special pregătit pentru spălare și unde sunt rânduiți 12 frați care vor fi spălați de către cel mai mare. Între cei 12 frați trebuie să se afle și un portar, și un econom, spre amintirea lui Petru.

Joia Mare- Denia celor 12 Evanghelii

Tot în Sfânta și Marea Joi, seara, se săvârșește denia celor 12 Evanghelii ale patimilor. Cuprinsul principal al deniei îl alcătuiesc cele 12 Evanghelii, care se citesc în tot cursul slujbei, Sfânta Evanghelie fiind așezată în fața ușilor împărătești.

La finalul fiecărei Evanghelii citite se zice: „Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ție, Doamne, slavă Ție”, fiind astfel preamărită îndelunga-răbdare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Textele scripturistice care se citesc la această slujbă ne aduc înainte toate pătimirile suferite de Domnul Iisus Hristos pentru mântuirea noastră. Denia de Joi seara este cunoscută și drept Denia celor 12 Evanghelii care vorbesc tocmai despre prinderea, procesul Mântuitorului și despre Răstignirea Mântuitorului.

Citeste si: Săptămâna Mare la ortodocși. Tradiții și obiceiuri romanești

Joia Mare dinaintea Paștelui este ultima zi în care se pomenesc morții, iar femeile merg la biserică și împart colaci de post, vin, miere și fructe

Rugăciunea din Grădina Ghetsimani, pomenită în Joia Mare

Biserica Ortodoxă rememorează în Joia Mare rugăciunea Mântuitorului Iisus Hristos din Grădina Ghetsimani. Mântuitorul Iisus Hristos a ales această grădină ca loc unde să-și trăiască ultimele Lui clipe înainte de-a fi prins, judecat, condamnat și răstignit.

Aflăm din Sfânta Scriptură că Iisus Hristos, după ce a celebrat Paștele, a plecat împreună cu ucenicii săi în grădina Ghetsimani. Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani și a zis ucenicilor: Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și Mă voi ruga.

Din grupul de ucenici a ales pe Petru, Iacov și Ioan, și s-au îndepărtat în adâncul grădinii. Acolo, le-a spus că „sufletul Lui era cuprins de o întristare de moarte”, rugându-i să vegheze până El se va întoarce. În timp ce Domnul Iisus vorbea cu Tatăl în rugăciune, cei trei ucenici au adormit, fiind cuprinși de un somn adânc.

Despre momentul Rugăciunii Domnului, Evanghelistul Luca (22, 44) ne spune că „a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ”.

Implorarea Tatălui Ceresc prin cuvintele, „dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta”, ne arată că Fiul lui Dumnezeu era în același timp om ca și noi. Totuși, împotriva dorințelor naturale și umane, ascultarea și supunerea Lui au fost depline.

Joia Mare, ziua când se vopsesc și încondeiează ouăle de Paște. Spiritualitatea românească păstrează mai multe legende referitoare la înroșirea ouălor.

Joia Mare din Postul Paștelui, tradiții și obiceiuri. Ce nu ai voie să faci în această zi

În tradițiile românilor, Joia Mare se mai numește Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimăriță. Este termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepă. La cele leneșe se spunea că vine Joimăriță să vadă ce-au lucrat. Iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul.

Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morți. Acum se face ultima pomenire a morților din Postul Mare. În Oltenia și acum se fac în zori, în curți sau la morminte focuri pentru morți din boz sau nuiele; se spune că ele inchipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, când s-a lepădat de Hristos.

Tradiția românească păstrează și câteva legende referitoare la înroșirea ouălor. Cea mai cunoscută spune că, întâlnindu-se cu fariseii, Maria Magdalena le-a spus că Hristos a înviat. Iar ei au răspuns că atunci va învia Hristos, când se vor înroși ouăle din coșul ei. Și pe data, ouăle s-au făcut roșii.

Se mai spune că, după Înviere, fariseii au aruncat cu pietre în Maria Magdalena. Iar pietrele se prefăceau în ouă roșii.

Altă legendă spune că, sub crucea pe care a fost răstignit Hristos, Maria Magdalena a pus un coș cu ouă și ele s-au înroșit de la sângele ce cădea din rănile Domnului. Există și alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atât de răspândit pe teritoriul românesc, așa cum era și în trecut, ceea ce l-a făcut pe un călător turc din secolul al XVIII-lea să numească Paștele sărbătoarea de ouă roșii a ghiaurilor (creștini) valahi.



Citește mai mult..