Războiul pescarilor de caracatițe din Portugalia: adepții metodelor tradiționale se șicanează cu cei care pun capcane

Ca să prinzi o caracatiță este nevoie de mai mult decât un fir de gută şi momeală. Vietăţile timide se ascund bine în cotloane de pe fundul mării pentru a se proteja. Portugalia are însă pescari specializaţi în capturarea moluştelor alunecoase, cu o metodă confirmată în timp şi folosită de romani acum 2000 de ani. Reporterul Deutsche Welle a mers la Algarve pentru a vedea cum se face asta, dar şi de ce tradiţia riscă să se piardă. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.

Când cade noaptea în sudul Portugaliei, este timpul ca Mauricio Nogueira să se îndrepte spre mare. Pescarul merge spre zonele sale preferate, la două mile marine de coasta Vila Real de Santo Antonio. Acolo va prinde caracatiță, ca mulți alții din Algarve.

„Străbunicul, bunicul și tatăl meu au pescuit și caracatiță. Ca și frații mei, de asemenea. Trebuie să ai asta în sânge. Este o meserie grea, oceanul te stoarce”, spune Mauricio Nogueira.

Cum prindeau romanii caracatițe

Vântul puternic și valurile înalte îngreunează munca în această seară. Pescarul în vârstă de 44 de ani este adeptul modului tradițional de a prinde caracatiță. El scufundă vase de lut în mare cu o frânghie și folosește un troliu pentru a le ridica din apă. În unele se va ascunde câte o caracatiță.

„Acest mod de a pescui este mai corect. Caracatița intră în oala de lut pentru a dormi și poate înota oricând. Capcanele pentru pești, pe de altă parte, sunt doar capcane”, spune pescarul de caracatițe.

Dar capcanele pentru pești sunt folosite tot mai des. Mauricio crede că și acesta este unul dintre motivele pentru care există din ce în ce mai puține caracatițe în regiune.

„În urmă cu patruzeci de ani nu existau capcane, ci doar vase de lut. Tatăl meu îmi spune că pe atunci erau caracatițe tot anul. Astăzi, tot mai multe vase de lut sunt înlocuite cu capcane, iar în unele nopți cu greu prind te miri ce”, mărturisește Mauricio Nogueira.

Capcanele, mai eficiente și mai convenabile

Santa Luza este centrul de pescuit al caracatiței din Algarve, iar pescarii cunosc toate metodele posibile de a le prinde. Joaquin Oliveira a optat pentru capcane cu bețe în interior. Bărbatul de 57 de ani spune că este mai eficient și mai convenabil, deoarece capcanele pot fi recuperate și în timpul zilei

„Caracatița intră aici și nu poate ieși. Până în 2000 am lucrat și cu vase de lut. Apoi am trecut la capcane pentru pești, deoarece fac munca asta mai puțin grea. Pescuitul este mai ușor și pur și simplu prinzi mai mult”, spune Joaquin Oliveira.

Mauricio nu poate ține pasul cu randamentul pescarilor cu capcane. Chiar și în seara asta captura lui a fost mică în comparație cu a lor: doar cincizeci de caracatițe sau șaptezeci de kilograme. Cu toate acestea, an de an, cererea este în creștere.

„Caracatița este foarte solicitată. Oamenii vor să mănânce. Este un fel de mâncare tipic în Portugalia și Spania”, spune Mauricio Nogueira.

Plasticul sufocă oceanele

Dar pescuitul caracatiței se schimbă. Există tot mai multe capcane și mai mult plastic. Oalele tradiționale din lut sunt înlocuite cu recipiente din plastic.

Mafalda Rangel este biolog marin la Universitatea Algarve. Ea este îngrijorată de această evoluție și subliniază că oceanele sunt deja pline de microparticule. Încearcă să promoveze sustenabilitatea și are un proiect cu pescarii locali.

„Aproximativ 27% din totalul plasticului din mare provine din unelte pierdute sau dispozitive de pescuit. Și există o problemă uriașă cu uneltele sau dispozitivele de pescuit care se pierd și care sunt fabricate din material plastic”, spune biologul marin.

Șicanele pescarilor

Mauricio iese din nou la pescuit în noaptea următoare. Trebuie să se grăbească să ia ultimele caracatițe înainte ca acestea să se trezească și să înoate din containere. Și, de asemenea, trebuie să repare din nou o frânghie care a fost tăiată în mod deliberat.

„Frânghia este ruptă deoarece un alt pescar a tăiat-o. Nu-mi respectă spațiul. Ocup o zonă mare cu vasele mele de lut și asta îi enervează pe ceilalți”, spune pescarul.

Este o concurență aprigă și dură pentru el, pe piață și pe mare, dar Mauricio tot vrea să respecte metodele vechi. Chiar dacă asta înseamnă că trebuie să stea afară până în zori.

„Dacă muncești din greu și ești abil, poți câștiga bani decenți într-o lună. Trebuie să suporti frigul și vremea rea. Dar poți câștiga pentru o viață destul de bună”, spune pescarul tradițional.

El crede că metoda sa este mai durabilă și speră că într-o zi va fi necesară în Algarve, pentru ca marea să fie protejată.