Două familii de refugiați ucraineni au primit adăpost la un castel medieval din Irlanda

Două familii de refugiați ucraineni au primit un ajutor neașteptat după ce au fugit în Polonia, ca urmare a invaziei rusești în Ucraina – un irlandez le-a oferit adăpost într-un castel medieval pe care acesta îl are în proprietate, relatează Reuters.

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media

Barry Haughian și soția acestuia, Lola, s-au hotărât încă de când au văzut situația din Ucraina să-i ajute pe oamenii care încearcă să scape de ororile pe care armata lui Putin le comite în această țară.

În condițiile în care în casa lor din Madrid nu era loc, Haughian și soția sa s-au decis să le ofere unor refugiați adăpost în castelul medieval din Irlanda, pe care acesta îl cumpărase în 2016. Astfel, 11 ucraineni, două familii din Zaporojie și Dnipro se află acum la Castelul Ballindooley, în regiunea Galway, în vestul Irlandei.

„Am fost foarte epuizați emoțional pentru mai mult de o săptămână pentru că nu eram siguri ce putem face ca să le fie cât mai bine”, spune Haughian, care stă, acum, împreună cu refugiații la castelul de patru etaje, împreună cu soția și cei doi copii ai săi.

„Cu fiecare săptămână care trece, situația se îmbunătățește, se vede cum greutatea de pe umerii lor începe să se ridice. Oamenii vin constant pentru a le oferi ajutor, arată cât de primitor este poporul irlandez”, a adăugat el.

Cei 11 refugiați ucraineni se numără printre cei 23.000 care au venit în Irlanda de la începutul războiului. Guvernul de la Dublin se așteaptă ca acest număr să crească de patru ori, aproximativ 2% din populația țării. Dacă acest lucru se va întâmpla, există planuri ca refugiații să fie cazați în centre de conferințe sau în săli de sport.

La o lună de la sosirea în Irlanda, cinci dintre refugiați s-au angajat, iar copiii merg la școală în zonă și s-au împrietenit cu alți copii, ale căror familii aduc ajutoare constant – de la electrocasnice și electronice la coșuri de ouă și alte alimente.

„Când am plecat din țară, am plâns pentru că totul se întâmpla foarte repede. Cu o zi în urmă îmi plănuiam ce să fac cu prietenii mei, cu familia, la facultate, iar în următoarea zi nu mai știam încotro mă îndrept”, spune Maria Nazarciuk, una dintre refugiate, în vârstă de 20 de ani.

„Irlandezii sunt foarte prietenoși, foarte inimoși. Toți vor să ne ajute și sunt foarte fericită aici. Am o slujbă bună, o casă bună. N-am crezut niciodată că voi locui într-un castel”, a mai spus ea.

Editor : Adrian Dumitru