Apă de mare transformată în apă de băut, soluția ce se poate dovedi o capcană. Exemplul unei insule italiene asaltate de turiști

[ad_1]

Italia suferă din cauza caniculei și a secetei extreme. Rezervele de apă se tot reduc, iar în locuri precum insula Giglio, turismul înrăutățește situația. Veniturile generate de vizitatori sunt binevenite, dar cantitatea mare de apă pe care o consumă creează probleme. Soluția cea mai la îndemână este marea. O instalație de desalinizare produce zilnic milioane de litri de apă dulce. Dar planul vine cu un preț pe măsură. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată sâmbăta la ora 00:30 și în reluare de la ora 19:30.

Pe insula italiană Giglio, la sud-est de Elba, apa de mare e din belșug. Și, timp de secole, a existat și suficientă apă de izvor. Dar turismul în plină expansiune a dus la o explozie a cererii de apă. În timpul verii, populația din Giglio crește de zece ori.

Insula Giglio are de 10 ori mai mulți turiști decât populația sa Foto: Profimedia Images

De aceea era nevoie de această stație de desalinizare. Zilnic, două milioane de litri de apă dulce sunt produși aici din apa de mare.

„Apa este pompată din mare și introdusă în aceste două rezervoare. Apoi, în acești cilindri sunt filtrate bacteriile și alte microorganisme. În caz contrar, ar putea cauza probleme mai târziu, în procesul de tratare”, explică Michela Ticciati, managerul stației de desalinizare.

Apa sărată filtrată este apoi trecută sub presiune mare prin aceste țevi albe și printr-o membrană. Sarea nu poate trece. Deci, ceea ce iese e apă dulce.

„E bună, chiar bună!” – spune managerul stației de desalinizare bând ea însăși din apa produsă.

Procesul pare destul de simplu. Dar poate fi această soluție aplicată la scară largă?

Dezavantajele biologice ale desalinizării

Biologul Andrea Belluscio spune că desalinizarea are dezavantaje. El și echipa sa au studiat fundul mării din largul insulei Giglio mai bine de 10 ani, inclusiv în jurul stației.

„Acolo, saramura de la uzină se întoarce în mare. Chiar acolo, în spatele stâncilor, unde e spuma”, arată biologul Andrea Belluscio de la Universitatea Sapienza din Roma.

Această saramură este de trei ori mai sărată decât apa de mare normală. Biologii au constatat că toate plantele de pe o rază de aproximativ 30 de metri au murit. Inclusiv iarba de mare, care este crucială pentru echilibrul apei. Pentru comparație, biologul indică o zonă sănătoasă din largul insulei Giglio.

„Iarba de mare e la fel de importantă ca o pădure. Ea stabilizează fundul mării, produce oxigen și oferă refugiu pentru pești și alte creaturi marine. Este un ecosistem în sine”, explică biologul Andrea Belluscio.

Aproape de ieșirea din uzină, cele mai multe animale au dispărut și ele.

1.000 de litri de motorină sunt arși zilnic

Iar stația de desalinizare vine și cu alte probleme. Consumă energie cât 500 de gospodării de trei persoane.

„Electricitatea e produsă pe insulă, pe cealaltă parte, cu ajutorul unor generatoare”, explică Michela Ticciati, managerul stației de desalinizare.

La centrala de generare a energiei electrice, în fiecare zi aproximativ 1.000 de litri de motorină sunt arși doar pentru a alimenta instalația de desalinizare. Dar găsirea unei alternative mai ecologice nu e simplă.

Primarul spune că multe case sunt istorice și nu sunt potrivite pentru panouri solare. Și cum cea mai mare parte a insulei este o rezervație naturală, nici turbinele eoliene nu sunt permise.

„Din păcate, multe tone de motorină sunt aduse aici pentru producția de energie. Dar statul italian are un proiect de conectare a insulei la continent cu un cablu electric”, dă asigurări Sergio Ortelli, primarul din Giglio.

Risipa devine o obișnuință

Data de lansare a proiectului este, însă, neclară. Așa că deocamdată, insula continuă să folosească petrolul, pentru că nu există o alternativă mai bună la desalinizare. Iar pentru hotelierii precum Eva Mariuz, desalinizarea este extrem de necesară.

„În trecut, apa era adusă cu cisternele. Când se epuiza, bunicii mei trebuiau să coboare în port pentru a lua apă din fântâni cu aceste urcioare. Odată cu stația de desalinizare, nu am mai avut probleme cu apa”, spune Eva Mariuz, managerul unui hotel.

Dar existența unei rezerve constante de apă dulce aduce și alte riscuri ascunse: risipa, arată biologul Andrea Belluscio.

„Acum, cu instalația de desalinizare, oamenii risipesc apa. Un duș după ce înoată, apoi un al doilea și un al treilea… Stropesc navele din port cu apă proaspătă….”, spune biologul.

Stația de desalinizare va fi modernizată în curând pentru a produce și mai multă apă dulce. Dar asta înseamnă și mai multă saramură și mai mult combustibil. E timpul ca oamenii să învețe din nou să considere apa dulce drept un bun prețios.

Citiți și: Israelul vrea să umple Marea Galileei cu apă desalinizată. Proiectul are însă și o parte controversată

 

[ad_2]

Citește mai mult..