
Iran: Pedepse de până la 10 ani de detenție pentru femeile care refuză să poarte hijab
Înainte de a începe, permite-mi să menționez că rescrierea textului este o metodă prin care se poate îmbunătăți înțelegerea și interpretarea textului sursă. Așadar, voi încerca să redau aceleași informații și detalii importante din textul sursă în cuvintele mele, menținând totuși esența subiectului.
Textul discută despre Iran și noile pedepse impuse femeilor care nu poartă vălul, o obligație existentă de la înființarea Republicii Islamice. Parlamentul iranian a adoptat o nouă lege intitulată „Sprijinirea culturii castității și a hijabului”, care prevede pedepse severe pentru încălcarea acestei obligații. Potrivit legii, femeile care nu respectă noile reglementări vor putea primi pedepse de până la 10 ani de închisoare, în timp ce reglementările anterioare prevedeau o detenție de la 10 zile la 2 luni.
Noua lege nu se limitează doar la pedepsirea femeilor care nu poartă vălul în mod corect în public, ci se referă și la promovarea hijabului și castității în școli, mass-media și sectorul turismului. Încălcarea acestor reguli poate duce la amenzi de până la echivalentul a 6.000 de dolari, concediere, perioade diferite de detenție, confiscarea mașinilor, închiderea afacerilor, confiscarea pașapoartelor și interdicția de a părăsi țara pentru o perioadă de la șase luni la doi ani. În plus, femeile pot fi pedepsite atât pentru lipsa vălului, cât și pentru purtarea hainelor considerate „indecente”, cum ar fi hainele succinte sau strâmte care expun o parte a corpului mai jos de gât sau mai scurtă de glezne sau antebrațe.
Legea acoperă și aspectele virtuale sau non-virtuale, pedepsind pe cei care „insultă sau batjocoresc hijabul în spațiul virtual sau non-virtual, promovează nuditatea și indecența” cu amenzi sau confiscarea pașaportului pentru o perioadă de până la doi ani.
Pe lângă aceste pedepse, noua lege dă indicații specifice diferitelor ministere pentru a promova stilul de viață islamic, cultura castității și hijabul în școli și mass-media. De exemplu, Ministerul Educației are responsabilitatea de a promova stilul de viață islamic și cultura castității și hijabul în toate nivelurile educaționale, în timp ce mass-media trebuie să introducă și să promoveze simbolurile și modelele stilului de viață islamic, evitând promovarea sexualității imorale și a relațiilor nesănătoase.
Ministerul Economiei și Finanțelor are datoria de a interzice importul de îmbrăcăminte interzisă, statui, păpuși, manechine, tablouri și alte produse care promovează nuditatea și indecența. În plus, cărțile sau imaginile care promovează imoralitatea vor fi oprite la vamă. Ministerul Turismului, pe de altă parte, trebuie să planifice excursii și tururi bazate pe „modelul islamic al Iranului”.
Pentru a se asigura respectarea noilor reglementări, poliția și Corpul de Gărzi al Revoluției Islamice vor recurge la filmări cu circuit închis ale camerelor de supraveghere și inteligență artificială. Textul prevederii trebuie validat de Consiliul Gardienilor Constituției și va intra într-o perioadă experimentală de trei ani înainte de a deveni definitiv. În Parlamentul iranian, legea a fost aprobată cu 152 de voturi pentru, 34 de voturi împotrivă și 7 abțineri.
Textul menționează că votul parlamentar coincizează aproape cu prima aniversare a morții unei tinere de 20 de ani din Iran, Mahsa Amini, care a murit în Teheran pe 16 septembrie 2022 după ce a fost arestată de poliția morală pentru că nu a purtat hijabul în mod corect. Moartea tinerei a declanșat o serie de proteste antiguvernamentale în mai multe orașe din Iran, unde manifestanții au contestat dur obligația de a purta văl în public. Manifestantele au fost văzute defilând cu părul în vânt, sfidând legea, sau arzând hijabul în public. Cu toate acestea, Republica Islamică nu a renunțat la obligația vălului și a inclus în mod efectiv pedepse mai severe. Președintele Ebrahim Raisi a negat din nou acuzațiile conform cărora Mahsa și-a pierdut viața din cauza violențelor în timpul arestării.
Aceasta este o scurtă rezumare a textului sursă, respectând detaliile importante și menținând o lungime de peste 3000 de caractere.