„Ne simțim lipsiți de speranță!” Cum au supraviețuit operatorii de schi din Germania într-un sezon lipsit de turiști

Sezonul de schi este pe terminate în Europa. Pandemia a însemnat un dezastru financiar pentru operatorii de pârtii din sudul Germaniei. Anna Hertle are o cabană în munți, ceea ce înseamnă că are facturi și angajați de plătit. Încearcă din răsputeri să găsească o soluție, dar nu este sigură că va reuși. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.

Vizitatorii care ajung la „Tannenhütte” se bucură de o panoramă splendidă a stațiunii Garmisch-Partenkirchen. Iarna, atunci când vremea este frumoasă, locul e plin de turiști. Numai că iarna abia trecută nu a fost nici pe departe una normală.

„Ne simțim lipsiți de speranță, credem că lucrurile nu vor reveni la normal în perioada următoare”, mărturisește Anna Hertle, proprietara unei cabane.

„Trebuie să ne plătim cheltuielile de funcționare”

Anna încearcă să obțină, totuși, un oarecare profit din vânzarea de mâncare la pachet.  „Trebuie să ne plătim în continuare cheltuielile de funcționare: facturi la curent, polițe de asigurare…”, explică ea.

După luni lungi de carantină, încearcă să redeschidă afacerea cu doar câteva feluri de mâncare. Până la urmă, bucătarul trebuie să muncească și el. Acum, Anna nu poate decât să spere că vor veni clienți.

„Mi-e teamă că nu vom reuși. Mă întreb ce se va alege de noi, cum ne vom descurca dacă lucrurile nu-și vor reveni curând”, mărturisește îngrijorată femeia.

„Ne bazăm pe fondurile de pensii”

Konrad Eggensberger din Oberstdorf are aceleași temeri. El a cumpărat echipament de schi, dar a avut parte de un an dur.

„Am cheltuit aproximativ 210.000 de euro, fără să mai pun la socoteală banii pentru renovare, construcție sau orice altceva. Cu fiecare zi de pauză, scad tot mai mult șansele de profit. S-ar putea să avem pierdere totală”, spune Konrad Eggensberger, proprietarul unei școli de schi.

Konrad Eggensberger conduce de 25 de ani școala de schi. În mod normal, el poate oferi locuri de muncă pentru 180 de lucrători sezonieri. Cum stau însă lucrurile acum, în timpul pandemiei?

„E greu, sunt multe în joc. Ce pot să spun? Am lucrat toată viața… Te rog, oprește camera… Oprește-o, te rog”, cere bărbatul în momentul în care îl podidesc lacrimile.

„Rămâne de văzut dacă statul ne va mai ajuta. Deocamdată reușim să supraviețuim. E foarte greu… Ne mai bazăm pe fondurile de pensii, este singura modalitate prin care ne putem plăti facturile”, spune Konrad Eggensberger.

„Nu am câștigat nimic din aprilie 2020”

La „Tannenhütte”, prima zi cu clienți se apropie de sfârșit. Anna Hertle face bilanțul.

„A mers greu. Am avut doar câțiva vizitatori, mai puțini decât ne așteptam. S-ar putea să ne acoperim doar cheltuielile”, spune proprietara de cabană.

Cel puțin își poate plăti bucătarul.

Atunci când a deschis „Tannenhütte”, Anna și-a realizat un vis din copilărie. Dar acum, banii puși deoparte se termină.

„Guvernul nu ne-a oferit ajutorul promis. De-abia așteptăm să-l primim, ca să ne putem păstra angajații”, spune Anna.

În caz contrar, riscă să-și piardă locurile de muncă.

Konrad Eggensberger se confruntă acum cu o misiune dificilă. Înainte de pandemie, plănuia să deschidă în apropiere un nou centru de închiriere. Munca este aproape terminată acolo, dar are vești proaste pentru muncitori.

„Următorul obstacol serios pe care îl avem este să găsim o modalitate de a vă plăti după ce terminați munca. Trebuie să facem asta, dar nu am câștigat nimic din aprilie 2020”, îi anunță Konrad Eggensberger.

„Mă simt inutilă”

Konrad s-ar bucura să poată oferi cursuri de schi ca să câștige în continuare bani, la fel ca alte profesii din Germania.

„Sincer, nu înțelegem. Frizerii, de exemplu, păstrează o distanță foarte mică de clienții lor,  dar noi nu avem voie să oferim lecții individuale în aer liber. E greu de acceptat”, spune proprietarul școlii de schi.

În mod normal, Konrad și instructorii săi ar preda lecții de schi fond pentru sute de copii. Dar în lipsa clienților, ar putea fi nevoit să-și închidă definitiv afacerea.

Și totuși, cum îți poți menține moralul ridicat în astfel de vremuri?

„Nici măcar nu mă simt ca o gazdă. Nu există oaspeți de care să am grijă, așa că mă simt inutilă”, mărturisește Anna Hertle.

În această perioadă vizitatorii sunt puțini, dar există și o parte bună a lucrurilor. Cu atât de mult timp liber la dispoziție, Anna poate explora munții din zonă și să spere la vremuri mai bune.

Editor : Luana Pavaluca