Cum afectează războiul din Ucraina situația din Orientul Mijlociu și cât de mare este pericolul escaladării unui mai vechi conflict

Atenția lumii este concentrată pe războiul din Ucraina, dar vechiul conflict iraseliano-palestinian continuă să se deruleze cu agresivitate crescută. În Israel s-au intensificat în ultima vreme atacurile asupra civililor. De partea cealaltă, palestinienii spun că Israelul își extinde coloniile și că ocupă și mai mult din teritoriile lor. Lucrul acesta reduce șansele – și așa fragile – ca vreodată soluția celor două state să fie pusă în practică. Amal Jadou, viceministrul palestinian pentru afaceri externe, a explicat într-un interviu pentru Digi24 care este situația în teren și dacă, din punctul său de vedere, există premise pentru escaladarea acestui vechi conflict. „Stabilitatea în regiunea noastră este importantă pentru stabilitatea Europei”, spune oficialul palestinian, care a venit la București ca să discute cu omologii ei despre noile realități ale momentului.

„Negev Summit” este numele celei mai recente întâlniri care a avut loc în Israel, între ministrul de externe al gazdelor și omologii lui din SUA și câteva state arabe. Acest gen de întruniri nu mai miră pe nimeni, după semnarea Acordurilor Abraham, tratatele care ajută la dezvoltarea relațiilor economice dintre anumite țări arabe și Israel. Chiar dacă subiectul summitului a fost Iranul și implicațiile pe care le poate avea semnarea unui nou acord nuclear, problema palestiniană a fost și ea în atenția liderilor.

Cristina Cileacu: Țările arabe, Egipt și Statele Unite s-au întâlnit recent în Israel pentru summitul Negev, care a fost dedicat Iranului. Cum a fost văzută această întâlnire de partea palestiniană?

Amal Jadou, viceministru de externe al Palestinei: Este foarte important pentru noi că secretarul Blinken a vizitat Ramallah cu o zi înainte de summit și regele Iordaniei a fost în Ramallah în ziua summit-ului. Acest lucru este foarte important pentru noi, ca un indiciu că indiferent care sunt problemele din regiune, problema palestiniană rămâne o problemă foarte importantă pentru partenerii internaționali și regionali. Este foarte important că secretarul Blinken ne-a vizitat şi a reiterat pozițiile adoptate de administrația de la Washington în angajamentul față de soluția celor două state, intoleranţa faţă de evacuarea forţată a palestinienilor din Ierusalimul de Est, poziţia față de politica expansionistă a coloniilor, pe care guvernul israelian o susține și o practică efectiv pe teren. Acesta a fost un mesaj foarte important despre însemnătatea şi poziţia centrală a problemei palestiniene pentru toți reprezentanţii importanţi ai ţărilor care erau în regiune (n.r. la summitul Negev).

Cine susține cauza palestiniană

Cristina Cileacu: Egipt și Maroc sunt susținători ai chestiunii palestiniene, mai mult de atât, Marocul protejează locurile sfinte ale Islamului, inclusiv Ierusalimul. Cum ajută cauza palestiniană legăturile celor două ţări cu Israelul?

Amal Jadou: Palestina pentru Egipt nu înseamnă doar importanța relațiilor frățești și aşa mai departe, este o problemă de securitate națională pentru Egipt. A fost şi continuă să fie. Practic, ne bucurăm de relații foarte bune cu Egiptul. Egiptul este partea implicată în discuțiile de reconciliere dintre palestinieni și alte părţi politice diferite, a jucat un rol decisiv pe tot parcursul războiului și, de asemenea, în procesul politic. Sângele egiptean este amestecat cu sângele palestinian.

Marocul este o altă țară soră și regele, Majestatea Sa, regele Marocului, este şeful Fondului Al-Quds (n.r. Fondul Ierusalim), din 1975 marocanii au susținut palestinienii pe arena internațională.

Iar dacă vorbim despre locurile religioase, monarhia iordaniană are, după cum ştii, custodia asupra moscheii Al-Aqsa. Acesta este o parte din motivul pentru care regele iordanian a vizitat Palestina, statul Palestina, recent, pentru că sunt indicii că membrii partidelor israeliene extremiste doresc să intre în perimetrul moscheii și să o profaneze, în timpul lunii Ramadanului. Este foarte importantă implicarea tuturor partenerilor noștri, ne bucurăm de relații bune cu toți frații noștri din cadrul Ligii Arabe și credem că angajamentul față de Inițiativa Arabă pentru Pace este foarte important, pentru că este cu adevărat cauza care vrea să pună capăt ocupației israeliene în teritoriile arabe, nu doar în teritoriile palestiniene, ca mod de normalizare şi consolidare a relaţiilor în regiune, spre stabilitatea generală.

Noua față a politicii israeliene

Guvernul de coaliție condus de Naftali Bennett nu este interesat de relansarea procesului de pace israeliano-palestinian. Coordonatorul special al Națiunilor Unite pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu a avertizat Consiliul de Securitate că extinderea coloniilor actuale pe care israelienii le au în Cisiordania alimentează violența. Și într-adevăr, atacurile dintre cele două popoare s-au întețit în ultima vreme, de o parte și alta a zidului care le desparte. În teritoriile palestiniene, orașul Jenin, din nordul Cisiordaniei, este un fel de punct zero al rezistenței împotriva israelienilor.

Cristina Cileacu: Israelul are un guvern de coaliţie şi acest guvern a declarat foarte clar că se ocupă de problemele pe termen scurt. Conflictul israeliano-palestinian este unul foarte complicat, deci nu se află în raza lor de preocupări. Cum vedeţi asta? Vreţi să reluaţi tratativele de pace cu israelienii?

Amal Jadou: Suntem foarte devotați unui proces de pace, parametrilor și principiilor adoptate de comunitatea internațională ca parametri ai soluției. Cu toate acestea, vreau să mă întorc la întrebare. Presupunerea nu este corectă, pentru că în timp ce acest guvern spune că nu vrea să se ocupe de conflict, de fapt se adânceşte şi ne trage şi pe noi într-o agravare a conflictului, prin politica sa de extindere a coloniilor.

Cristina Cileacu: Dar au reușit să construiască vreo colonie, de când sunt la putere?

Acuze de apartheid

Amal Jadou: Construiesc enorm, se extind, nu mă refer la noi colonii, ci la extinderea celor existente, construiesc noi drumuri, tuneluri, desemnează zone verzi pe teritoriile palestiniene, desemnează porţiuni ca zone militare închise şi dacă suprapunem planurile la care guvernul israelian a aderat, vom recunoaşte planul de anexare, faimosul plan de anexare despre care vorbea prim-ministrul Netanyahu în 2020. Deci, în realitate, vedem o anexare de facto a teritoriului palestinian. În timp ce ei spun, prim-ministrul Bennett spune NU negocierilor, NU soluției celor două state, NU întâlnirilor cu liderii palestinieni și DA extinderii coloniilor, de fapt, schimbă realitatea la fața locului şi face orice negocieri viitoare și mai dificile.

Astăzi avem 700.000, peste 700.000 de coloniști israelieni pe teritoriul ocupat al Cisiordaniei, inclusiv în Ierusalimul de Est. Acesta este un număr foarte mare de oameni. Dacă îţi aminteşti, când israelienii s-au retras din Gaza erau doar 9.000 de coloniști israelieni în Gaza și au făcut un caz enorm din asta. Imaginează-ţi cum ar fi să evacuăm 700.000 de coloniști israelieni. Astăzi coloniştii devin din ce în ce mai violenţi, sunt atacuri înregistrate de comunitatea internațională. Deci, realitatea de pe teren este un statut de apartheid. Sunt două seturi de legi care se aplică aceluiaşi teritoriu, una este legea israeliană pentru coloniști și cealaltă este legea ocupației, aplicată palestinienilor. Sunt drumuri făcute în principal pentru utilizarea coloniștilor și drumuri pe care le pot folosi palestinienii. Sunt tuneluri planificate în principiu ca să conecteze coloniile între ele, dar și cu Israel. Deci, realitatea este realitatea apartheidului.

Nu se întrevede rezolvarea conflictului

Cristina Cileacu: Dacă tot vorbim despre realități și ați menționat mai multe NU-uri ale părţii israeliene, o altă realitate de pe teren este faptul că poate NU este soluția finală la conflictul dintre arabi și palestinieni și israelieni. Observăm că unii dintre tinerii arabi, care trăiesc în regiune, luptă pentru mai multe drepturi, de exemplu. Pe de altă parte, avem oameni ca cei din oraşul Jenin, care se luptă la propriu cu israelienii. Care credeți că este cea mai bună soluție, în cazul în care scenariul cel mai rău ar fi ca NU să însemne NU, până la urmă?

Amal Jadou: Întreaga invenție a soluției două state nu a fost una palestiniană. A fost de fapt o invenţie europeană, la care aderăm. În 1988, am acceptat soluția celor două state și am lucrat la această soluție alături de comunitatea internațională. Evident, Israelul nu numai că refuză soluția celor două state, ci spune NU unui stat binațional. Dar realitatea de pe teren, ceea ce vedem pe teren este realitatea unui apartheid. Vrem să avem propriul nostru stat, cu propriul steag, să ne trăim propriile aspirații ca națiune. Dar ce face Israelul pe teren ne îndepărtează de această soluție. Suntem înconjuraţi de soldaţi şi colonişti. Singurii israelieni pe care palestinienii îi văd sunt soldați și coloniști şi nici un popor nu ar trebui să trăiască într-o astfel de realitate. Speranța noastră este să avem un stat independent. Dar realitatea de pe teren nu este determinată de noi și lumea este tăcută.

Arme sau diplomație?

Cristina Cileacu: Dar şi israelienii spun și văd că şi ei sunt atacaţi.

Amal Jadou: Israelul este atacat pentru că israelienii sunt în oraşele palestiniene ca ocupanţi, nu ca vizitatori, nu ca oaspeţi. Suntem foarte calzi cu oaspeții noștri, după cum ştii, ai fost în Palestina, dar israelienii sunt în teritoriile ocupate ca ocupanţi, ca naţiune ocupantă. Și practic ei încalcă drepturile palestinienilor, ucid în afara jurisdicţiei, sunt 4.500 de palestinieni în închisorile israeliene. Cam 500 dintre ei sunt în detenţie administrativă. Sunt puncte de control, sunt controale, adică, este o putere care încearcă să preia controlul asupra vieţii tale. Deci, nu te poţi aştepta ca palestinienii să îi îmbrăţişeze. Evident, linia noastră, linia conducerii, este în esență să ne opunem ocupației folosind mijloacele diplomatice, juridice și politice. Dar israelienii, chiar și când președintele întinde mâna spre israelieni, prim-ministrul israelian spune nu la soluția celor două state, nu negocierilor cu palestinienii. Practic, făcând asta, împuternicesc elementele extreme din societatea palestiniană să valorifice lipsa, vidul oricărui proces politic în viitor. Dacă dorim cu adevărat să încurajăm etosul păcii şi etosul acceptării, trebuie să avem un orizont şi un proces politic, care să-i conducă pe toţi în direcţia păcii dintre cele două popoare.

„Pentru noi, Hamas este un partid politic palestinian”

Palestinienii au avut recent alegeri locale. Organizația Hamas nu a permis derularea alegerilor în Fâșia Gaza, pe care o conduce. Membri Hamas au candidat însă la alegerile organizate în Cisiordania, într-o coaliție cu Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei, cea mai activă mișcare de stânga din societatea palestiniană. Problema nu este reprezentată de diversitatea partidelor politice, ci de ideologia lor, pentru că Hamas alege calea armelor, în timp ce conducerea tradițională din Cisiordania este pentru diplomație.

Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre elementele extremiste din societatea palestiniană, vedem că acum în Cisiordania, Hamas a făcut un fel de alianță cu Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei și a câștigat o parte din municipalitățile electorale. Este o schimbare de putere?

Amal Jadou: Pentru noi, Hamas este un partid politic palestinian. Nu este o mișcare monolitică, ca orice altă mișcare politică din întreaga lume.

Cristina Cileacu: Şi pentru Israel, este o organizaţie teroristă, după cum bine ştiţi.

Amal Jadou: Israelul poate desemna, adică a desemnat şase organizaţii pentru drepturile omului din Palestina ca organizaţii teroriste. Aceasta este o putere de ocupaţie. Ei pot desemna practic pe oricine drept organizație teroristă. Hamas are o reprezentare în societatea palestiniană şi nu s-a schimbat foarte mult, nu a devenit mai mare. Hamas nu a permis ca aceste alegeri să aibă loc în Gaza, dar a participat la alegerile din Cisiordania și s-au aliniat cu diferite partide politice.

Cum se tratează extremismul

Cristina Cileacu: Dar, așa cum ați spus mai devreme, Fatah și Organitaţia de Eliberare a Palestinei sprijină o abordare diplomatică și o abordare politică pentru găsirea unei soluții, în timp ce Hamas sprijină mai mult soluția armată pentru a găsi un fel de sfârșit al negocierilor. Deci?

Amal Jadou: În esență, soluția lor este să permită alegeri. Este o diviziune, există un dezacord cu privire la abordare…

Cristina Cileacu: Dar este un dezacord cu privire la premise, idei, principii…

Amal Jadou: Încercăm să ne confruntăm cu reacţia la faptele reale. Principala problemă este faptul că suntem sub ocupație. Problema constă în faptul că suntem ocupaţi. Acum, încercăm să ne uităm la modul în care alții răspund de ocupație, în loc să ne concentrăm atenția asupra realității: faptul că Palestina este ocupată. Lumea are o responsabilitate, prin respectarea dreptului internațional, să se pună capăt acestei ocupații. Organizaţia de Eliberare a Palestinei a adoptat soluția celor două state ca pe o soluţie. Ca în orice alt conflict din regiune și din altă parte, sunt abordări diferite pentru a face față. Evident, abordarea predominantă este cea diplomatico-politică. Mai sunt şi cei care cred diferit. Cred că dacă împuternicim abordarea diplomatică, dacă împuternicim procesul politic, dacă israelienii reacţionează pozitiv la implicarea într-un proces politic, dacă împuternicim orizontul unei soluţii pentru două state, atunci îi slăbim pe alţii care gândesc diferit.

„Stabilitatea în regiunea noastră este importantă pentru stabilitatea Europei”

Cristina Cileacu: Comunitatea internațională, în special Europa și SUA, este ocupată acum, atenția politică este axată în principal pe conflictul din Ucraina. Cum va afecta acest lucru găsirea unei soluții la conflictul israeliano-palestinian, care este un conflict foarte lung, foarte vechi și poate acum nu este important, în comparație cu ceea ce este mai aproape de noi?

Amal Jadou: Faptul că este un conflict în Europa astăzi nu ar trebui să diminueze atenția de la găsirea unei soluții la problema palestiniană, tocmai din cauza a ceea ce ai spus. Cu cât trece mai mult timp, conflictul devine mai înrădăcinat și în realitatea de pe teren, oamenii tind să creadă că este un statu quo. Da, este un statu quo al acţiunilor noastre şi al comunităţii internaţionale, dar Israelul continuă să schimbe realitatea pe teren, zi de zi, minut cu minut, secundă după secundă, cu politica sa de extindere a coloniilor. Dacă tendinţa continuă în acelaşi ritm, ne vom trezi vorbind doar despre o umbră a soluţiei două state, pentru că realitatea s-a schimbat. Dar revenind la rezolvarea problemei conflictului, cred că în fiecare conflict trebuie să respectăm dreptul internaţional, trebuie să respectăm Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi trebuie să permitem oamenilor din toată lumea să aibă dreptul la autodeterminare. Asta am cerut comunității internaționale să pună în aplicare și sperăm că acest lucru va rezona cu jucătorii din plan internațional şi ei să adere sau să încerce să se ocupe de problema palestiniană. De aceea mă aflu aici, la București, să mă întâlnesc cu omologii și să interacționez cu ei asupra realității din teren. Stabilitatea în regiunea noastră este importantă pentru stabilitatea Europei. Suntem în „curtea voastră”, suntem foarte conectaţi şi contribuim la soluţia pentru miezul conflictului din Orientul Mijlociu, conflictul israeliano-palestinian va contribui, de asemenea, la stabilitatea generală a regiunii. Ca să revin la prima întrebare, Egiptul a făcut pace cu Israelul în ’79, Iordania a făcut un acord cu Israelul în 1991, iar Acordurile Abraham sunt recente. Dar conflictul principal este între palestinieni și israelieni. În centrul conflictului (n.r. arabo-israelian) stă conflictul dintre palestinieni și israelieni. Teritoriul nostru este ocupat. Suntem de ani de zile în conflict cu israelienii şi nu vom pleca, chiar dacă Israelul face pace cu toate ţările arabe. Chestiunea palestiniană rămâne o problemă care necesită o soluţie.

Premise sumbre în economia palestiniană

Cristina Cileacu: Într-un summit recent la NATO, președintele Biden a declarat că întreaga lume ar trebui să se aștepte la o criză alimentară. Efectul este deja resimţit în Europa. Ce se aşteaptă în Palestina?

Amal Jadou: Este o problemă globală și, aşa cum pandemia a fost o problemă globală, am fost toţi afectaţi. La fel, conflictul de aici va avea un impact asupra noastră, mai ales că Palestina depinde foarte mult de importul de grâu şi făină din Rusia şi Ucraina. Sunt partenerii noștri principali în cazul acestor mărfuri și, de asemenea, pentru uleiul de floarea-soarelui depindem de Ucraina. Guvernul face tot posibilul să-şi protejeze cetăţenii acum, pentru că am intrat în luna Ramadanului, dar cred că vom fi afectați ca orice altă națiune și sunt sigură că Ministerul Economiei și oamenii noștri de afaceri vor încerca să caute alte surse pentru a suplimenta nevoile palestinienilor în privinţa acestor mărfuri.