De ce merg Karl Nehammer și ministrul lui de interne în Bulgaria?



Luni, 23 ianuarie (data e relevantă, veți vedea) cancelarul austriac Karl Nehammer şi Gerhard Karner, ministrul său de interne, se află în vizită în Bulgaria, urmând să inspecteze frontiera cu Turcia. E începutul unei săptămâni decisive pentru partidele politice din Austria: duminică, pe 29 ianuarie, urmează votul pentru Parlamentul landului Austria Inferioară – vot care va separa apele în complicatele lupte interne din cadrul SPÖ (formațiune social-democrată pe o continuă pantă descendentă), FPÖ (mișcare de extremă dreapta – din nou pe val) și, mai ales, din partidul conservator-popular ÖVP, unde diferența dintre succes și criză va fi făcută de 2% în plus sau în minus.

ÖVP, care este partidul cancelarului Karl Nehammer şi al ministrul de Interne Gerhard Karner – artizanii blocării extinderii spațiului Schengen – a obținut la alegerile anterioare din Austria Inferioară (28 ianuarie 2018) scorul de 49.63% – rezultat uzual aici pentru partid după 1945 (landul e un fief conservator). Astăzi, în sondajele de opinie ÖVP pendulează între 38% și 41% – cel mai slab scor din istorie. Totuși, așa cum spuneam, doar două procente vor face diferența dintre supraviețuire sau cădere politică pentru liderii regionali și naționali ai ÖVP: orice scor peste 40% este considerat acceptabil (deși slab), orice scor cu cifra 3 în față va duce la demisii și la reașezarea polilor de putere.

Practic, vizita echipei Karl Nehammer–Gerhard Karner în Bulgaria are loc în momentul în care se declanșează în Austria Inferioară procesul electoral care se încheie duminică. Votul prin poștă, anticipat – frecvent în land, cu peste 100.000 de opțiuni exprimate de la distanță în 2018 – se va desfășura sub impresia mesajului livrat de cancelar și de ministrul de Interne la granița Uniunii Europene cu Turcia. Acest mesaj, menit să aducă un surplus vital de 2% la urme, va relua un slogan de mare succes din trecutul recent și a fost deja lansat de Nehammer: Build a wall! Singura nuanță apare la finanțare: în loc de „make Mexico pay for it”, mantra lui Trump, în cazul liderilor austrieci soluția pentru „gardul de frontieră” sunt „fondurile de la Comisia Europeană”.

Merită să ne aplecăm asupra motivului pentru care ținta strategiei lui Nehammer („Mexicul” austriecilor) este mai nou exclusiv Bulgaria – nu și România. Toate declarațiile cancelarului austriac din ultimele zile arată cu degetul spre Sofia, nu spre București. ”Bulgaria trebuie să fie în poziţia de a construi o protecţie a frontierei la fel de robustă ca Grecia”, a spus liderul de la Viena, evitând să menționeze România. „Bulgaria are nevoie de sprijin rapid şi adecvat pentru protecţia frontierei externe cu Turcia. Gardul de frontieră al Greciei poate servi ca model, a adăugat el.

Din punctul meu de vedere, vorbim despre trei rațiuni pentru care Austria se concentrează asupra Bulgariei și menajează Bucureștiul:

1. Motivul obiectiv: ruta Balcanilor de Vest trece prin Bulgaria, nu prin România

Frontex a publicat recent un bilanț al trecerilor ilegale la frontierele externe ale UE: 330 000 în 2022. Dintre acestea, un număr important (146 000) au utilizat traseul terestru aflat pe ruta Balcanilor de Vest (pentru conformitate: și ruta prin centrul Mediteranei, de la granița cu Italia, înregistrează peste 100 000 de treceri ilegale). Traseul vest-balcanic, în mod evident, trece prin Bulgaria, nu prin România. Așa cum scrie Thomas Gutschker pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung: „Frontiera terestra dintre Turcia și Bulgaria a devenit principala rută pentru migrația neregulată; (…) originea migranților înregistrați pe ruta Balcanică de Vest sugerează de asemenea că granița cu Bulgaria este principala poartă de intrare în Uniunea Europeană” (Thomas Gutschker, Fast die Hälfte der Migranten kam über die Westbalkanroute în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, 13 ianuarie 2023).

Concentrându-și campania electorală nedeclarată asupra Sofiei, Nehammer recunoaște indirect că doar în privința Bulgariei există o problemă reală în chestiunea migrației – cifrele Frontex în privința României dovedesc ceea ce diplomația de la București a spus și anul trecut: țara noastră nu se află pe ruta balcanică și nici nu reprezintă o sursă de migrație secundară (concept care îi vizează pe cei intrați inițial in România, care pleacă ulterior în alte state UE). E și motivul pentru care Olanda, spre deosebire de Austria, a sprijinit accesul țării noastre în Schengen, exprimând rezerve doar în privința Bulgariei (opoziția Olandei față de Bulgaria vizează două capitole: capacitatea de a implementa acquis-ul comunitar Schengen și tema statului de drept – rule of law).

2. Motivul geografic și simbolic: „The Wall” nu poate fi ridicat decât la granița cu Turcia

În condițiile în care obiectivul lui Karl Nehammer și al ministrului Gerhard Karner este utilizarea puternicului (și periculosului) simbol al Zidului (e suficient, în context, să recitim „Deșertul Tătărilor”, romanul lui Dino Buzzati), ținta nu poate fi decât Bulgaria, acolo unde se află frontiera externă a Uniunii – locul pe unde pot pătrunde în Europa refugiații din Siria au Afganistan. Această provocare geografică este însă o problemă obiectivă, care trebuie privită cu solidaritate, nu un motiv pentru a umili suplimentar Bulgaria, așa cum face Nehammer atunci când spune că vizita sa – deși va include o veritabilă „inspecție” – nu poate schimba nimic în privința opoziției Austriei.

3. Motivul diplomatic – reacția Bucureștiului pare să-i fi suprins pe liderii de la Viena

Telefonul inițiat săptămâna trecută de Alexander Van der Bellen, președintele Austriei, cu omologul său român Klaus Iohannis (în timp ce ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, se întâlnea în marja Forumului Economic Mondial de la Davos cu Alexander Schallenberg, șeful diplomației austriece) pare să arate o strategie de conciliere a Vienei la adresa României. La schimb, președintele Iohannis a acceptat retrimiterea ambasadorului Hurezeanu la Viena, gest care a fost urmat (probabil nu întâmplător) de evitarea oricărei mențiuni ostile la adresa României din partea cancelarului Nehammer, concentrat acum doar pe Bulgaria. Este posibil ca reacția dură a Bucureștiului, care a dispus în 9 decembrie rechemarea ambasadorului Hurezeanu în țară, să fi avut un efect nu doar asupra partidei favoarabile României din Austria (Van der Bellen și Schallenberg), ci și asupra grupului interesat exclusiv de alegerile din 29 ianuarie (Karl Nehammer și Gerhard Karner). Decizia de a bloca România în Schengen fără nicio explicație rezonabilă – în contrast cu Olanda, care și-a limitat rezervele la Bulgaria – a dus la o izolare diplomatică a Vienei, despre care analistul Liam Hoare scria recent pentru The New Statesman: „ÖVP, partid guvernamental de centru-dreapta, se afundă în acuzații de corupție, gestionând în același timp problema imigrației într-un mod uimitor de superficial. A blocat intrarea României și Bulgariei în zona comună Schengen luna trecută, în parte pentru că partidul este îngrijorat de pierderea alegătorilor în fața FPÖ, deoarece încearcă să-și apere majoritatea absolută la alegerile regionale din 26 ianuarie din statul Austria Inferioară. Între timp, Karl Nehammer, cancelarul și liderul ÖVP, continuă să lucreze îndeaproape cu premierul ungar Viktor Orbán și cu președintele sârb Aleksandar Vučić, chiar dacă țările lor oferă principala cale de tranzit pentru solicitanții de azil în Europa de Vest.” (Liam Hoare, Austria’s flailing mainstream parties are boosting the far right în „The New Statesman”, 11 ianuarie 2023). Pentru a-și rezolva această problemă reală de imagine, liderii austrieci încep să evite referințele neargumentate la adresa României și sugerează existența unei relații de lucru – cât de cât decente – cu Bulgaria.

Toate semnalele diplomatice recente (inclusiv sprijinul declarat al Suediei, care exercită președinția rotativă a Consilului UE, pentru România) arată că, în acest moment, mai avem de depășit doar două obstacole în parcursul spre Schengen: alegerile din Austria și comunicarea unor soluții pentru întărirea controlului la frontiera Bulgariei cu Turcia. Niciuna dintre aceste tema nu implică, nota bene, sarcini tehnice sau diplomatice pentru România.



Citește mai mult..