Nu e deloc recomandat să bei 44 de pahare pentru a sărbători Ziua celor 40 de Mucenici. Mai bine evită asta.
Pe data de 9 martie, românii sărbătoresc cei 40 de Sfinţi Mucenici din Sevastia. Această sărbătoare creştină se suprapune peste începutul de An Agrar, sărbătorit la hotarul dintre iarnă şi vară. În această zi se respectă superstiții și obiceiuri vechi de sute de ani. De asemenea, în această zi se vor bea 44 de pahare cu vin roșu, conform tradiției.
Potrivit unui obicei străvechi, bărbații obișnuiau să “bea” 40 de pahare de vin în cinstea celor 40 de mucenici din Sevastia. Se credea că această “porție” simbolizează puterea și vigoarea, având în vedere că vinul se transformă în timpul anului în sânge și putere de muncă. Cu toate acestea, în tradiția populară, bărbații beau 44 de pahare cu vin. Dar de unde provine această diferență? Conform tradiției creștine, Sfinții Martiri din Sevastia au fost 40, iar conform tradiției geto-dacice, au fost 44 – atâtea fiind și zilele dintre 9 martie și 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe.
În toate zonele etnografice ale României se păstrează datina de a pregăti copturi specifice pe 9 martie. Acestea se numesc Sfinți, Sfințișori, Brădoși și Mucenici, și se prepară în amintirea celor 40 de mucenici din Sevastia. Gospodinele din Moldova pregătesc colaci copți sub forma cifrei 8, din aluat de cozonac, unși cu miere și cu nucă.
În Dobrogea și în Muntenia, mucenicii, de dimensiuni mai mici, dar tot sub forma cifrei 8, nu sunt copți, ci fierți în apă cu zahăr, scorțișoară și nucă, simbolizând astfel lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. Mucenicii sunt consumați după ce au fost duși la biserică pentru a fi binecuvântați.
Obiceiurile din ziua de Măcinici formează un scenariu ritual specific Anului Nou, inclusiv prepararea alimentelor rituale numite Sfinți, Sfintișori, Bradosi, beția rituală în care tradiția sugerează să bei în această zi 40 sau 44 de pahare cu vin, deschiderea mormintelor și porților Raiului, aprinderea focurilor de Măcinici prin curți și grădini, purificarea oamenilor și vitelor prin stropirea lor cu apă sfințită, protecția magică a caselor și anexelor gospodărești prin înconjurarea lor cu cenușă provenită de la focurile aprinse de Măcinici, bătutul pământului cu maiurile pentru alungarea frigului și așteptarea spiritelor morților cu scaune și mese întinse la focurile de Măcinici.
În concluzie, Ziua de Măcinici este o sărbătoare tradițională importantă, celebrată în înțelesul simbolic al Anului Nou agrar și al regenerării vieții. Este o sărbătoare a credinței creștine dar și a tradiției strămoșești geto-dacice. Astfel, această zi a celor 40 de mucenici din Sevastia reprezintă o combinatie între tradiția creștină și cea păgână, obiceiurile sărbătorii fiind o îmbinare a acestor două elemente.