Spectacole în București (II)

Se apropie anul 2024, și se împlinesc 20 de ani de la premiera piesei „Stop the Tempo”, regizată de o tânără numită Gianina Cărbunariu. În 2003, ea și-a susținut lucrarea de licență cu piesa „Mă cheamă Isbjorg. Sunt o leoaică”, care a șocat lumea teatrală din România. Spectacolul a avut loc în spațiul de la Teatrul Luni de la Green Hours și aborda tema crizei și a golului resimțit de o întreagă generație în timpul tranziției spre viitorul incert.

Piesa vorbea despre tinerii cu vârste între 20 și 30 de ani, care erau presați să își asume responsabilitatea pentru propriile vieți și să nu mai aștepte ajutorul altora. Trebuiau să muncească în mai multe slujbe sau să caute un loc în care să-și practice meseria, pentru a avea o viață confortabilă și trendy. Mulți dintre ei erau conștienți că nu se potriveau în totalitate în acest tip de viață, dar încercau să se conformeze în speranța că astfel ar putea avea succes și fericire.

Revenind în prezent, piesa lui Gianina Cărbunariu, „Stop the Tempo”, se redeschide în 2024 la Teatrul Dramaturgilor Români. O echipă tânără a fost aleasă pentru a pune în scenă această piesă, ceea ce înseamnă că textul lui Gianina Cărbunariu este încă relevant și actual. Spectacolul este regizat de Mara Oprea și este jucat de Mihaela Velicu, Silvana Mihai și Vlad Ionuț Popescu.

Povestea piesei se învârte în jurul a trei personaje: o femeie financiar împlinită, dar fără viață sexuală și fără perspective de a-și întemeia o familie, un dj fără prea mult succes profesional și o tânără revoltată din comunitatea LGBT. Acești trei se întâlnesc întâmplător într-un club și, în absența unor alegeri mai bune, încearcă să trăiască o aventură împreună. Însă, această aventură se încheie tragic atunci când băiatul își pierde auzul într-un accident. Cu toate acestea, el refuză să se lase învins și continuă să trăiască în ritmul propriu.

Spectacolul este o explorare a anxietăților și presiunilor societății contemporane asupra tinerilor. Alergarea constantă, umplerea golurilor cu simulacre de autenticitate și căutarea disperată a unui scop de viață sunt teme principale abordate în piesă. Regizoarea Mara Oprea a reușit să pună în scenă povestea într-un mod captivant și convingător, iar actorii Mihaela Velicu, Silvana Mihai și Vlad Ionuț Popescu au oferit interpretări remarcabile.

Cu un decor minimalist și costume bine alese, spectacolul reușește să transmită emoții puternice și să provoace reflexii asupra vieții și alegerilor noastre. Piesa lui Gianina Cărbunariu, „Stop the Tempo”, este un exemplu excelent de teatru contemporan, care abordează teme relevante și provoacă publicul să se gândească la propria viață și la societatea în care trăim.

În aceeași notă de explorare a problemelor contemporane, vreau să menționez și o altă piesă interesantă, „DN 83”, scrisă de Alexandru Gorghe și montată la Centrul de Teatru Educațional Replika. Piesa vorbește despre o relație complicată între o profesoară și un fost sau încă elev. Profesoara abuzase emoțional și psihologic de tânăr în timpul liceului, iar acum acesta încearcă să-și ia revanșa. Textul lui Gorghe este puternic și bine construit, iar regizoarea Luiza Mihăilescu a reușit să transmită în scenă tensiunea și complexitatea relației dintre cei doi personaje.

Ambele piese, „Stop the Tempo” și „DN 83”, sunt exemple elocvente ale teatrului contemporan românesc, care explorează teme și probleme specifice societății actuale. Acestea provoacă publicul să se gândească la propriile vieți și la modul în care ne raportăm la ceilalți și la lumea înconjurătoare. Teatrul nu este doar o formă de divertisment, ci și o modalitate de a ne aprofunda înțelegerea asupra problemelor și provocărilor cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi.