Politicianul român are două viteze: fie te înjură și te face cum îi vine la gură, fie e mut ca un pește. Lipsesc aproape cu desăvârșire oameni care să vorbească atunci când e nevoie să o facă și să tacă atunci când nu au nimic important de spus. Inadecvarea este la ea acasă și ne mirăm că în lipsa normalității proliferează Simion și Șoșoacă, specialiști în pus fustele în cap și spus prostii fără limită.

Am râs ani în șir de tunelele de sub Bucegi și limba dacă din care provine limba latină. Era imposibil ca acești măscărici să facă agenda publică după cum tatăl lor spiritual, Corneliu Vadim Tudor, nu a reușit altceva decât să îi pună pe tavă președinția lui Ion Iliescu. Au trecut anii și discursurile fără noimă, pline de minciuni sau paralele cu realitatea, s-au dovedit funcționale. Accidente istorice majore au riscat să dea peste cap întreaga lume și o planetă întreagă s-a uitat fascinată la alegerea lui Trump în SUA sau la fuga din Europa a Marii Britanii. Unde unii dintre noi au privit înspăimântați, alții au găsit modele demne de a fi urmate în politică. Și iată-ne ajunși față în față cu nebunia pe post de sentiment național.

Există o explicație și ea este cât se poate de simplă. Nu vorbim de magie și de energie politică. Nu e nimic spectaculos în ceea ce fac oameni precum Simion sau Șoșoacă. Ei sunt doar zgomotul care umple tăcerea uluitoare a politicienilor români. Zilele acestea am așteptat cu nerăbdare o poziționare a autorităților de la București în chestiunea schimbării de guvern la Chișinău și a informațiilor privind planurile rusești cu privire la Republica Moldova. A venit extrem de târziu și într-un mod în care fie nu pricepi nimic, fie poți să înțelegi orice. A fost asemănător în cazul relațiilor cu Ucraina, a fost asemănător în legătură cu vaccinarea, pandemia și evoluția COVID. Vorbe goale, spuse prea târziu și fără niciun fel de empatie socială.

Cetățenii noștri sunt de prea mulți ani prizonierii unor oameni politici indiferenți sau incapabili să vorbească într-o limbă normală și accesibilă celor întregi la minte. M-am uitat la multe ceremonii oficiale și, deși ai noștri vorbeau cel mai probabil într-o limbă românească relativ acceptabilă, fie ea și lemnoasă, suna ca o predică în slavona veche.

Nimic rezonabil, nimic pentru cetățeni. Aceasta este explicația pentru care cresc Simion și Șoșoacă. Au rămas singurii din politică în stare să se facă înțeleși. O să mă întrebați ce facem noi, opoziția. Ei bine, noi vorbim rar, deseori neîntrebați și trecem prin procese dureroase de construcție a discursului. Dacă am fi avut voci care să se facă auzite, le-ați fi auzit până acum. E o lipsă de inadecvare și din partea noastră și să strigăm tot timpul la Iohannis nu mai e o problemă. Nu îl vom schimba și nici nu există o audiență suficient de mare pentru a trăi din aceste strigături. Am făcut scoruri istorice strigând la Dragnea, dar acele vremuri au trecut de mult. Acum e timpul să vorbim cu oamenii pe limba lor, să lăsăm proiectele din care nu pricepe nimeni nimic și să avem o legătură directă cu cetățenii. Ne găsim într-o relație nefuncțională, în care ambele părți știu ce nu merge, dar evită să discute despre ce îi doare.

Putem începe cu orice subiect și să recunoaștem ce e de recunoscut, fără să ne mai pretindem mari strategi politici, și să spunem lucrurilor pe nume. Să începem cu Republica Moldova. Să admitem că între interzicerea lui Simion la Chișinău, declarațiile ciudate ale fostului nostru ministru al Apărării care vede jocuri politice la Maia Sandu și mesajul lipsit de orice empatie al președintelui, ar trebui să vorbim normal. Republica Moldova are nevoie de noi, este o prioritate pentru politica românească, am făcut greșeli în trecut, o susținem pe Maia Sandu pentru că e un politician care înțelege ce are de făcut pentru țara ei și nu pentru că e simpatică sau că poartă teniși la costume când merge în vizite oficiale. Altfel, o să hrănim conspirații și povești cu cutremure declanșate de americani.

Mai avem un an până la alegeri, mai putem schimba multe până atunci, dar să învățăm acum să vorbim cu oamenii este esențial pentru alegerile din 2024 și pentru decența societății în care trăim.

Urmărirea cumpărăturilor frecvente făcute de femei, prin intermediul cardurilor de fidelitate, poate ajuta la identificarea unei forme de cancer în stadiu incipient, potrivit unui studiu citat de BBC.

Achizițiile frecvente de analgezice și pastile pentru indigestie și balonare au scos în evidență un risc mai mare de cancer ovarian, au spun medicii care au realizat studiul.

Cancerul ovarian este adesea diagnosticat târziu, deoarece nu există un test de screening relevant pentru acesta, iar simptomele, cum ar fi balonarea, pot fi vagi și pot fi confundate cu alte afecțiuni inofensive.

Simptomele includ stomac umflat sau balonat, indigestie, dureri pelvine sau abdominale, pierderea poftei de mâncare sau senzația de sațietate rapidă după masă și nevoia de a urina mai des.

La fel ca în cazul altor forme de cancer, diagnosticul în stadii incipiente crește șansele de succes ale tratamentul.

Fiona Murphy avea 25 de ani când a fost diagnosticată și tratată pentru un tip rar de cancer ovarian. Avea crampe de stomac și indigestie de câțiva ani. Inițial, medicii au crezut că suferă de sindromul intestinului iritabil.

„Simptomele mele erau vagi, dar erau frecvente și continue. Asta este ceea ce trebuie să cauți”, spune ea.

Acum în vârstă de 39 de ani, Fiona a ajutat echipa de la Imperial College London la studiul privind cancerul.

„Am vrut să ajut la dezvoltarea acestui studiu pentru că am avut un diagnostic greșit timp de aproape doi ani. Dacă există o modalitate de a primi un diagnostic mai devreme, vreau să ajut oamenii care se află în aceeași situație în care eram eu”, spune femeia.

„Este vital să fii diagnosticat în stadii incipiente. Dacă cancerul meu ar fi fost depistat mai devreme, aș fi trecut prin mai puține operații și aș fi avut opțiuni mai bune de fertilitate”, adaugă Fiona.

„Simptomele de cancer pe care le căutăm sunt foarte frecvente – dar pentru unele femei, ar putea fi primele semne pentru ceva mai grav”, spune dr. James Flanagan, autorul principal al studiului finanțat de Cancer Research UK.

„Folosind datele de pe carduri de cumpărături, studiul nostru a constatat o creștere vizibilă a achizițiilor de medicamente pentru durere și indigestie în rândul femeilor cu cancer ovarian, cu până la opt luni înainte de diagnostic, în comparație cu femeile fără cancer ovarian”, adaugă el.

Cercetătorii au lucrat cu două mari companii britance și 283 de cliente, care au dat acces medicilor la datele privind cumpărăturile lor timp de peste șase ani.

Mai mult de jumătate fusesere diagnosticate cu cancer ovarian.

Sunt însă necesare mai multe cercetări pentru a confirma concluziile acestui studiu. Echipa intenționează acum să testeze dacă datele despre cumpărături pot ajuta și la identificarea altor tipuri de cancer – cum ar fi cancerul de stomac, ficat și vezică urinară.

Editor : M.B.

De fiecare dată când admir capodopere de arhitectură, fie în Occident, fie în Orientul pe care mulţi dintre noi îl consideră anacronic, „înapoiat”, îmi vine să urlu, amintindu-mi de starea monumentelor de arhitectură de acasă.

Fiecare ţară care îşi preţuieşte trecutul se preocupă de vestigiile lăsate de antecesori. Atunci când vreo cetate, statuie sau casă care amintesc de alte epoci istorice ale acelei naţiuni nu este renovată şi pusă în valoare direct de către instituţiile statului, acestea cel puţin facilitează şi finanţează lucrările de refacere ale proprietarilor privaţi.

Locuiesc în Fabricul Timişoarei, cartierul cosmopolit al oraşului în care trăiau români, evrei, sârbi, unguri, nemţi, cehi, ucraineni. Aproape fiecare confesiune şi naţionalitate şi-a lăsat amprenta asupra străzilor şi pieţelor de aici, ridicând palate sau biserici minunate. Numai că, odată cu naţionalizarea, emigrarea şi, ulterior, dezinteresul autorităţilor, acestea şi-au pierdut încet-încet strălucirea, pe faţadele maiestuoase a început să se prelingă şi să le înnegrească apa, acoperişurile să se lase ameninţător înspre trotuare, iar locul să se transforme în ruină.

Unul dintre motivele pentru care s-a ajuns aici este lipsa banilor. O lipsă datorată inclusiv unor prevederi legale din procedura de finanţare a lucrărilor de reabilitare.

Dacă ne uităm pe site-ul Institutului Naţional al Patrimoniului vom afla că există o taxă extrabugetară şi nefiscală, destinată finanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice. Aceasta se numeşte Timbrul Monumentelor Istorice şi are drept scop sprijinirea activităţilor de protejare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice, după cum îi spune şi numele.

Conform articolului 7 din Procedura privind timbrul monumentelor, pentru a fi eligibil un proiect cultural dedicat unui monument istoric precum cele care împânzesc Fabricul, niciunul dintre apartamentele ori spaţiile sale comerciale nu trebuie să fie ipotecat sau grevat de vreo altă sarcină.​ Această condiţie face neeligibile o mulţime de proiecte de reabilitare finanţate din acest fond întrucât, firesc, mulţi dintre proprietari au credite bancare garantate cu ipoteci imobiliare. ​Din păcate, cele mai multe proiecte de reabilitare depuse au fost respinse tocmai pentru această situaţie.​

Pentru remedierea acestei probleme, am solicitat încă din luna februarie Ministerului Culturii modificarea procedurii de accesare a fondurilor rezultate din aplicarea timbrului de mediu. Pentru a depăşi neajunsul expus mai sus, am propus completarea Normelor metodologice prin inserarea posibilităţii depunerii la dosarul de finanţare, în cazul unităţilor locative ipotecate, a unei declaraţii autentice prin care beneficiarii ipotecii să confirme că sunt de acord cu reabilitarea. Evident, ar fi chiar în interesul garanţilor ipotecari ca bunul adus în garanţie să îşi sporească valoarea, ceea ce se întâmplă în mod evident în cazul unor reparaţii sau reabilitări.

Deşi am revenit la solicitarea trimisă ministerului condus de domnul Romaşcanu, am primit doar… tăcere. Procedura este neschimbată, pentru dosarul de aplicare la finanţare din sumele obţinute prin instituirea timbrului monumentelor istorice se solicită în continuare depunerea unui extras de carte funciară din care să rezulte că nu există sarcini, privilegii sau ipoteci care să greveze imobilul.

Între timp, câteva basoreliefuri ale palatelor din cartierul meu au mai căzut. La fel şi câteva ţigle care, acum, în prag de iarnă, înseamnă infiltraţii şi distrugerea iremediabilă a pereţilor etajelor superioare.

Nu avem bogăţia de monumente a Italiei sau chiar Iranului. Dar nu avem nici cultul italienilor pentru capodoperele altor vremuri. În schimb, ne caracterizează un laissez-faire balcanic care se concretizează prin pierderea unor repere de artă şi arhitectură care ar trebui să ne facă mândri, ar trebui să atragă turişti străini şi să ne înfrumuseţeze viaţa, până la urmă.

Planul național pentru prevenirea și combaterea cancerului a fost aprobat în Parlament. Va fi implementat în perioada 2023 – 2030 și finanțarea pentru măsurile din acest plan vor reprezenta 20% din totalul fondurilor aprobate pentru desfăşurarea programelor de sănătate.

Camera Deputaţilor a aprobat, miercuri, Planul naţional de prevenire şi combatere a cancerului în România, adoptând, cu 260 voturi pentru şi 5 abţineri, proiectul de lege în acest sens.

Potrivit proiectului, planul se implementează pentru perioada 2023-2030 şi reprezintă principalul document de politică publică ce fundamentează măsurile de prevenire şi combatere a cancerului la nivel naţional. Documentul se actualizează în funcţie de rezultatele obţinute şi în acord cu direcţiile strategice din domeniul prevenirii şi combaterii cancerului, stabilite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi la nivelul Uniunii Europene.

Conform proiectului, toţi cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reşedinţa în România, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au domiciliul sau reşedinţa în România au dreptul garantat de stat la serviciile de natură medicală, socială şi de susţinere psihologică cuprinse în Planul naţional de prevenire şi combatere a cancerului, cum sunt: servicii medicale de prevenire, diagnostic şi tratament al cancerului, servicii de îngrijire, inclusiv îngrijiri palliative, servicii de psiho-oncologie, onconutriţie şi oncofertilitate, servicii sociale şi indemnizaţii lunare de hrană.

„Ministerul Sănătăţii, în calitate de autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice, este responsabil de planificarea, iniţierea, coordonarea, monitorizarea şi evaluarea tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea şi combaterea cancerului. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Finanţelor sunt responsabile de îndeplinirea măsurilor din plan”, stabileşte actul normativ.

Planul naţional de prevenire şi combatere a cancerului în România este finanţat în principal de către Ministerul Sănătăţii, de la bugetul de stat.

Suma aprobată anual pentru finanţarea planului naţional reprezintă cel puţin 20% din totalul fondurilor aprobate pentru desfăşurarea programelor de sănătate la nivel naţional de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, se arată în proiect.

Deputaţii din comisia de specialitate a introdus un amendament care prevede că Ministerul Finanţelor creează şi finanţează un fond de inovaţie în sănătate finanţat de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii.

Îndeplinirea tuturor obiectivelor şi a măsurilor cuprinse în Planul naţional de prevenire şi combatere a cancerului constituie o obligaţie a tuturor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice, mai prevede actul normativ.

În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a legii, Guvernul aprobă prin hotărâre normele de aplicare a legii şi de implementare a Planului naţional de prevenire şi combatere a cancerului în România, elaborate de Ministerul Sănătăţii împreună cu fiecare minister care are reţea medicală

Legea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2023. Camera Deputaţilor este for decizional. 

Editor : G.M.

Dispariția unui reper de noblețe așa cum a fost regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este o bornă istorică. Traversăm aceste zile și încercăm momente de reflecție asupra unei moșteniri incomparabile privind echilibrul, răbdarea și umanismul.

Agitația cotidiană face o pauză, este un moment de suspensie a istoriei, timpul s-a oprit în loc pentru a oferi un omagiu unuia dintre cei mai iubiți și longevivi lideri pe care i-a avut vreodată omenirea.

Avem nevoie de aceste clipe pentru a reflecta la valorile pe care suverana Marii Britanii le-a oferit constant întregii lumi. O putem onora cu adevărat dacă internalizăm curajul, răbdarea, calmul, inteligența și înțelepciunea, căldura sufletească și spiritul jovial pe care Elisabeta a II-a lea întrupat.

Dacă ne-am plâns de lipsă de lideri la nivel mondial, atunci i-am făcut o nedreptate pentru că Elisabeta a II-a a fost un lider inconfundabil și incontestabil. Voci avizate afirmă astăzi că exemplul ei va fi inegalabil. Deopotrivă discretă și implicată, cu un tact remarcabil, cu o ținută mereu impecabilă, suverana Marii Britanii din ultimii 70 de ani a ținut la cele mai înalte standarde simbolistica monarhiei stârnind și admirația celor mai aprigi republicani. 

Elisabeta a II-a a impresionat constant prin naturalețea și profunzimea cu care înțelegea oamenii, prin modul dezarmant de firesc în care căuta să interacționeze cu oamenii obișnuiți. Cei mai mulți englezi (de altfel, marea majoritate a oamenilor) au cunoscut-o doar pe Elisabeta a II-a ca Regină a Marii Britanii și a Irlandei de Nord. 

Suverana a reușit cu tact să modernizeze monarhia engleză și să o adapteze schimbărilor culturale din ultimii 70 ani.
De exemplu, este prima regină a cărei încoronare a fost filmată în totalitate sau care a acceptat să transmită un mesaj televizat de Crăciun. A jucat în desene animate (Paddington Bear) sau în sketch-uri, cum e cel de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra din 2012 cu James Bond (Daniel Craig).

A făcut peste 260 de vizite internaționale și avut 95 de vizite de stat din 115 țări, ceea ce i-a adus și ”titlul” de șeful de stat care a avut cele mai multe întâlniri diplomatice din lume.

La Palatul Buckingham, a primit lideri precum președintele J.F. Kennedy, Nelson Mandela sau 5 Papi ai Bisericii Catolice.
A avut o căsătorie fericită cu Prințul Filip, fost prinț grec care a renunțat la o carieră marină pentru a se dedica Reginei și națiunii britanice, pe care Elisabeta a II-a l-a numit ”puterea și stabilitatea” sa.

Împreună, au avut 4 copii și au rămas împreună până în 2021, când Filip a murit.
A iubit câinii, în special pe ultimii 2, Corgis și Dorgis. De la vârsta de 7 ani, a avut peste 30 de câni de care a avut grijă.
 
Elisabeta a II-a și-a iubit și protejat familia cu toate puterile și a stat departe de orice fel de rătăciri omenești care ar fi condus monarhia spre scandaluri care să afecteze casa regală. Mai mult decât orice alt monarh, regina Marii Britanii a reușit să conserve și să valorifice din imaginea regalității valorile simbolice de mare durată și profunzime.

Regina Elisabeta a II-a a fost și va rămâne imaginea vie a unei vieți care a întruchipat un îndemn către păstrarea speranței – și asta este una dintre cele mai frumoase și mai nobile moșteniri pe care ni le lasă un lider de necontestat, deopotrivă iubit, admirat și respectat.