De ce marea majoritate a românilor cred că țara se îndreaptă într-o direcție greșită? Adevărul din spatele sondajelor

România merge într-o direcţie greşită. Aşa consideră aproape 90% dintre români, după cum reiese dintr-un sondaj realizat recent. Ce fel de lider al prefera românii și cum se văd pe ei înșiși? Percepţia publică asupra unei situaţii care se compune dintr-o serie de crize simultane pune politicienii în faţa unui procent foarte mare de oameni dezamăgiţi. Iar ceea ce se mai întâmplă totuși bun prin ţara noastră este acoperit de cantitatea uriașă de informații negative. Alina Inayeh este directorul German Marshal Fund România şi analizează realitatea din spatele cifrelor într-un interviu pentru Digi24.

Percepția contează

Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Discutăm despre un nou sondaj pe care l-ați făcut, de data aceasta vorbim despre direcția greșită în care se îndreaptă România. O trăim practic cu toții această direcție greșită, pentru că suntem în acest moment în fața unor crize suprapuse pe care le resimțim din plin. Și întrebarea este: mai pot fi politicienii români responsabilizaţi de rezolvarea acestor probleme?

Alina Inayeh, director German Marshall Fund România: Eu cred că da. Speranța noastră este că… Sondajul nostru, în primul rând, nu este singurul sondaj care arată că majoritatea covârșitoare a românilor crede că România se îndreaptă într-o direcție greșită și sperăm că adăugând și vocea sondajului nostru, și vocea noastră, la celelalte voci și la celelalte date și punându-le în fața politicienilor responsabili, atunci când vom ști cine este responsabil pentru ce, să avem un pic de atenție din partea lor și să înțeleagă că – poate că din punctul lor de vedere sau poate că din punct tehnic de vedere  – România nu merge într-o direcție atât de greșită, încât 80% dintre români să fie nemulțumiți. Numai că aceasta este percepția și percepția contează.

Lucrurile bune sunt acoperite

Cristina Cileacu: Dar ne uităm, în momentul de față, de câțiva ani deja, nu doar în momentul de față, la o serie de politicieni, pentru că nu mai vorbim deja despre politici, vorbim despre persoane, politicieni care par că nu pun în centrul atenției lor oamenii. Poate această politică să existe pe termen lung?

Alina Inayeh: Da, ne îndreptăm dintr-o criză în altă criză, dar totuși, dacă este să ne uităm la datele economice, noi, România, de fapt, într-un fel sau altul, reușește să treacă oarecum prin această criză și să meargă înainte. Creșterea economică este destul de favorabilă, sunt lucruri care se întâmplă, sunt lucruri care merg, dar sunt foarte multe lucruri care stagnează sau care se duc înapoi, iar crizele acestea care sunt atât de spectaculos expuse de către mass-media, fie ea cea mainstream, ca să zic așa, fie mai ales social media, acoperă absolut orice altceva se întâmplă sau orice se întâmplă de fapt pozitiv în a face ceva în România.

Sigur că da, cea mai importantă este criza sanitară, care nu este absolut deloc de ignorat și este criză absolut reală. Dar ceea ce vreau să spun este că și atunci când se întâmplă lucruri bune sau în domeniile în care se întâmplă lucruri bune, ele sunt total acoperite, sunt anihilate, sunt ascunse de un morman de alte lucruri rele care sunt scoase la iveală.

Românii, polarizați în privința UE

Cristina Cileacu: Sondajul despre care vorbim arată o ușoară descreștere în ceea ce privește încrederea românilor în Uniunea Europeană. Pe de altă parte, dacă ne uităm dinspre Uniunea Europeană, vedem că s-a pregătit un pachet financiar consistent care ne este dat alături de o mare încredere. Da, avem banii, avem nevoile pe care le știm deja, deci am putea să facem toate lucrurile posibile. Din partea cealaltă, nu avem foarte multe date despre cât de multă încredere mai are Uniunea Europeană în noi, pentru că și asta este o problemă, dar dacă ratăm și această șansă, cum o să arate practic viitorul României?

Alina Inayeh: Cred că mi se pare important de menționat faptul că da, într-adevăr, deși există o descreștere în încrederea pe care românii o au în Uniunea Europeană, cel mai important nu este descreșterea sau creșterea, ci faptul că românii sunt aproape împărțiți în jumătate. Jumătate au încredere în Uniunea Europeană în continuare, multă și foarte multă, jumătate au puțină și foarte puțină încredere în Uniunea Europeană și acest lucru mi se pare mi se pare mie important că suntem polarizaţi în faţa unui subiect care ar trebui sa fie foarte simplu și până acum era foarte simplu. Majoritatea românilor vedeau doar avantaje în aderarea la Uniunea Europeană.

Eu cred că Uniunea Europeană continuă să aibă încredere în România și nu numai. Aprobarea PNRR-ului este o dovadă a acestei încrederi,  dar ne ajută un pic, dacă vrei, și contextul regional, adică față de o Polonie, față de o Ungarie, care trec prin crizele prin care trec, România, în pofida tuturor crizelor pe care le avem, apare ca o țară stabilă, chiar dacă aici personalitățile politice se reașază tot timpul, și cu mult mai puține probleme decât, repet, prin comparație cu Polonia sau Ungaria. Deci, cred că Uniunea Europeană continuă să aibă încredere în noi și cred că mingea este în terenul nostru, în continuare este în terenul nostru.

Cum vom reuși să folosim banii și încrederea pe care Uniunea Europeană ne-o dă și o propune de noi depinde absolut de guvernul care urmează să fie, sper eu, stabilit în următoarele zile și de sprijinul populației. Atât timp cât populația nu este în spatele tău, nu te sprijină, nu-ți înțelege mișcările, mai ales în timpuri de criză și vorbim de crize serioase, are o foarte mare problemă – se poate oricând întâmpla o explozie sau o implozie societală – să nu poată întotdeauna să implementeze reformele sau să fie foarte greu să implementeze reformele, pentru că nu ai sprijinul popular.

Percepţia românilor despre ei înşişi

Cristina Cileacu: În spațiul public din România se folosește foarte mult această comparație cum că țara noastră ar fi o colonie. Românii se simt drept cetățeni de mâna a doua în Uniunea Europeană sau în restul lumii. Pe de altă parte, aceiași români consideră că sunt superiori cultural Occidentului. Sunt niște afirmații care se bat cumva cap în cap. Cum putem să le explicăm?

Alina Inayeh: Nu cred că se bat cap în cap, dimpotrivă, cred că merg foarte foarte bine împreună. Există această frustrare. Eu așa interpretez aceste date. Există o frustrare a românilor care se simt într-adevăr superiori din punct de vedere cultural. Există această frustrare că nu sunt cel puțin egali și din punct de vedere economic. De aici și senzația de România care este colonie, colonie economică, trebuie foarte, foarte bine înțeles acest lucru. De aici și toată această teorie conspiraţională cum că statele statele bogate își dau mâna și țin România săracă. În general, cam ce se întâmplă rău în economia românească este vina străinilor, în niciun caz vina românilor sau a guvernului, a guvernului României. Deci, pentru că sunt frustrați din acest punct de vedere, pentru că știu că trăiesc mai prost, o duc mai prost decât ceilalți europeni, simt nevoia să fie superiori să se simtă superiori cultural și în același timp să dea vina pe cineva care este din afară și care nu este dinăuntru.

Ce fel de lider al prefera românii?

Cristina Cileacu: O altă idee pe care o exprimă același sondaj este legată de dispariția sau pierderea valorilor tradiționale. Iar întrebarea mea de data asta are două direcții: prima, și am mai vorbit la această emisiune împreună despre valorile tradiționale, care sunt mai precis aceste valori tradiționale românești de care ne tot plângem că le pierdem, și în al doilea rând de ce în momentul în care le pierdem este mereu vina altcuiva și nu ne responsabilizăm pe noi înșine să ne comportăm astfel încât să nu le mai pierdem.

Alina Inayeh: Noi nu am reușit să ne dăm seama foarte clar care sunt aceste valori tradiționale în percepția românilor, deși am pus ceva întrebări ajutătoare care au legătură cu drepturile colective, LBGTQ+, de tot ceea ce înseamnă – oficializarea căsătoriei sau parteneriatului între persoane de același sex. Am pus întrebări legate şi de valorile occidentale în opoziție cu valorile care vin din Rusia, deci ceea ce înseamnă religiozitate, ceea ce înseamnă familia tradițională bărbat-femeie cu rolurile corespunzătoare, dar dincolo de acestea, dacă mai există și alte valori tradiționale care țin de specificul românesc, noi nu am reușit prin acest sondaj să le identificăm.

În orice caz, românii înțeleg foarte bine, marea majoritate înțelege că aceste valori tradiționale se pierd generație după generație, prin modernizarea fiecărei generații și prin dispariția generațiilor mai vechi, ca să zicem așa. Dar în același timp, atunci când se uită la aceste valori tradiționale în opoziție cu valorile occidentale, ceea ce înseamnă drepturi colective, despre asta este vorba, aceasta este marea diferență, drepturi colective și democrație, românii continuă să se să valorifice, să își dorească niște valori tradiționale care merg mai degrabă spre Est decât spre Vest.

Şi trebuie, este foarte important de menționat, le-am pus diverse întrebări, încercând să înțelegem care este profilul de conducător pe care românii îl favorizează, îl doresc și cred că i-ar avantaja și întotdeauna apare acest profil de lider puternic, dar prin puternic se înțelege o figură paternalistă, o figură neapărat masculină, pentru că alfel nu poate fi paternalistă, nu-i așa, o figură hotărîtă, determinată, mai degrabă gen Putin decât Obama sau Joe Biden sau Angela Merkel.

Naționalismul și propaganda rusească

Cristina Cileacu: Naționalismul este desigur pe val și în România. L-am resimțit peste tot, îl vedem peste tot, pentru că, nu-i așa, este foarte vocal. În egală măsură, mesajele pe care le transmit naționaliștii sunt despre, din nou, probleme pe care le creează alții, de regulă cei care au puterea. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu exprimă prin discursul lor vreo strategie de rezolvare a acelor probleme. Întrebarea este: pot românii învăța într-un timp care să nu acumuleze și mai mult naționalism, diferența dintre discurs emoțional și strategie?

Alina Inayeh: Nu este clar care sunt valorile acestea tradiționale și nu este clar care sunt valorile naționaliste, naționale pe care le promovează liderii naționaliști. De aceea, este o foarte mare confuzie și în ceea ce privește trăsăturile naționalismului celor care urmează, îi urmează pe acești lideri. Cu o singură excepție: naționalismul economic. Tot ceea ce ține de economie, de partea economică, după cum am spus, tot ceea ce merge rău în economie este vina străinilor, ca să meargă bine trebuie ca tot ceea ce este străin, tot ceea ce este alogen, inclusiv refugiați, imigranți, companii străine, să fie eliminat, să fie minimizat, să fie să fie pus sub un capac, astfel încât resursele să fie exploatate de companii naționale și așa mai departe.  

În ceea ce privește partea de naționalism social sau național, de naționalism social societar, aici lucrurile sunt mult mai puțin clare, valorile sunt mult mai puțin clare, iar noi ne-am uitat un pic dincolo de acest sondaj, am mai făcut și alte monitorizări, ne-am uitat un pic și la discursurile și la mesajele pe care liderii naționalişti le propagă, le emit cu destul de mult succes, aș putea spune, mai ales în social media, și am observat un lucru: mesajele lor sunt anti-globaliste, anti-Occident, anti-, cum spuneam, element alogen, element străin, anti-, anti-, anti-, anti-, dar nu sunt pro- nimic. Se vorbește foarte puțin, dar se vorbește totuși despre anti-LGBT, anti-drepturile femeilor, tot ce vrei tu. Se vorbește foarte puțin despre care este partea pozitivă a mesajelor lor, pentru ce sunt ei, pentru ce fel de educație, ce fel de… ceea ce are o foarte mare asemănare, aici nu am dovezi altele decât ceea ce urmează să spun imediat, ceea ce seamănă foarte mult, izbitor de mult, dacă vrei, cu mesajele care vin dinspre propaganda rusească. Exact aceleași mesaje anti-Occident, anti-drepturi colective, anti-democrație, anti, anti, anti, fără a fi nimic pozitiv acolo. De aceea, întotdeauna când mă uit la mesajele liderilor naționaliști români nu pot să nu mă gândesc, măi, stai un pic, mesajele astea nu vin numai de la ei, nu se poate vină numai de la ei, seamănă mult prea mult cu mesajele pe care le propagă Moscova și propaganda rusească.

NATO rămâne în topul credibilităţii românilor

Cristina Cileacu:  Același sondaj arată o ușoară scădere în ceea ce privește încrederea în NATO, dar și în prezența unor posibile baze americane în România. Să înțelegem de aici, ce? Că nu ne mai pasă cine ne apără, că ne interesează mai puțin securitatea țării, că ne interesează probabil o armată europeană sau că nu ne mai pasă deloc, pentru că avem alte probleme?

Alina Inayeh: Acolo este o diferență foarte, foarte mică și exact despre asta este vorba, sau asta vine în susținerea ideii mele, pentru că totuși, pe partea de securitate, guvernul, guvernanții, Ministerul Apărării au avut – și NATO mai ales -, au avut și au câteva campanii de comunicare și câteva mesaje foarte clare și de ani buni de zile se vorbește despre ceea ce se întâmplă, care sunt pericolele, Rusia, ce se întâmplă Marea Neagră, avioane, mă rog, și așa mai departe. Deci a existat o și există o comunicare cât de cât cu cap şi coadă, care iată că duce la stagnarea încrederii în NATO și la  stagnarea încrederii în ceea ce reprezintă umbrela NATO, apărarea din partea NATO.

Spre deosebire de toate celelalte domenii, economic, social, educațional, unde percepțiile sunt scăderi spectaculoase, tocmai din lipsa oricărui fel de comunicare. Nu a existat niciun fel de strategie de comunicare pe niciun fel de palier pe partea economică. Ce se întâmplă cu economia, ce-i așteaptă pe oameni. Nimeni nu mai înțelege nimic, este foarte greu de înțeles, deci este justificată percepția. Totdeauna percepția este justificată și în acest caz percepția românilor este justificată.

Și încrederea în Rusia şi China rămâne constantă

Cristina Cileacu: Iar dacă ne uităm în sondajul vostru la percepția în ceea ce privește Rusia și China, China este nou adăugată în sondaj, vedem cumva o stagnare, poate o foarte ușoară creștere. Aceasta din ce direcție să vină? Tot dinspre percepția despre care vorbeai, legată de interesele economice ale Vestului, să spunem?

Alina Inayeh: Nu. Există un 16-17% constant în toate măsurătorile, care au încredere în Rusia. Și iată și acum, care au încredere în China. Deci cred că este un filon rusofil, care rămâne constant și a rămas constant de-a lungul anilor, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, indiferent de acțiunile Rusiei, indiferent de Crimeea, indiferent de Georgia și așa mai departe. Este un filon care este transgeneraţional, poate te-ai gândit că da, bine, poate sunt cei mai bătrâni, poate sunt cei mai cu nostalgii de oricare fel. Nu. Nu. Surprinzător, poate și dezamăgitor, și în rândul tinerilor sunt destul de mulți care au încredere în Rusia și mai ales au încredere în Putin. Au, din motivele pe care le-am expus mai înainte. Este o figură puternică, cu toate minusurile, este o figură puternică.

Fake news, abordare neaoş românească

Cristina Cileacu: De câțiva ani de zile, din nou, se rostogolește în spațiul public conceptul de fake news. Cred că s-a vorbit și continuă să se vorbească foarte mult pe această temă și percepția ar fi că oamenii au început să înțeleagă diferența dintre știrile adevărate și teoriile care sunt neadevărate, neverificate. Ce arată sondajul vostru: continuă populația României să meargă pe varianta teoriilor conspiraționale sau alege totuși surse de informare credibilă?

Alina Inayeh: Dincolo de sondajul nostru, eu zic să ne uităm la rata de vaccinare, şi atunci răspunsul este foarte clar: populația României continuă să meargă pe teorii ale conspirației și teoriile conspiraţiei…

Cristina Cileacu: Da, dar vaccinarea e o chestiune în sine. Și exact cum spuneai, ne raportăm la mai multe domenii. Adică se aplică ce vedem în cazul vaccinării și la restul de domenii?

Alina Inayeh: Din păcate se aplică, poate nu în aceeași proporție, pentru că aici eforturile propagandei nu sunt, nu au fost cel puțin până acum, la fel de mari, dar deși conștientizează faptul că există fake news, deși identifică destul de corect, dacă vrei, sursele sau mediile care propagă cele mai multe fake news și dezinformare, populația României continuă să se informeze fix din aceleași medii.

Politicienii, indiferenţi

Cristina Cileacu: Am început discuția noastră spunând că sondajul vostru arată exact această percepție că România merge, într-o proporție covârșitoare, într-o direcție greșită și întrebarea este, sondajul este public desigur, noi îl arătăm acum și la televizor, interesează pe cineva din sfera politică aceste rezultate ale acestui sondaj? V-a căutat cineva, vă cere cineva opinia legat de ce anume s-ar putea face?

Alina Inayeh: Așteptăm să se liniștească un pic lucrurile și vom face din nou ceea ce am făcut și la primele două ediții ale sondajului: să mergem la liderii politici, să ne întâlnim cu instituțiile responsabile din fiecare domeniu pe care noi la care ne-am uitat în acest sondaj și să le explicăm care este punctul nostru de vedere, unde sunt vulnerabilitățile, care sunt amenințările și ce se poate face.

Până acum  am găsit porți deschise, am găsit oameni care ne-au ascultat, oameni care și-au exprimat îngrijorarea, ca să spun așa, au rezonat foarte tare la ceea ce aveam noi de spus, dar până acum nu am văzut nimic, nu am identificat niciun fel de soluție care să meargă la inima problemei, care este percepția românilor, care este propaganda deșănțată care se face pe anumite pe anumite domenii, care este lipsa gândirii critice și așa mai departe.

Românii nu vor să se apropie de nicio țară

Cristina Cileacu: Pentru că suntem la „Pașaport diplomatic” și trebuie să pomenim și politica externă, una dintre întrebările din sondaj este de care țară ar trebui România să își apropie politica externă?

Alina Inayeh: Da şi răspunsul este surprinzător, întrucât cei mai mulți dintre români, un sfert dintre români, dar cei mai mulți dintre cei sondați, după cum spuneam, consideră că România nu ar trebui să se apropie în politica externă de nicio țară, ceea ce pe mine mă duce cu gândul imediat la o politică izolaţionistă, la dorința românilor de a avea o politică izolaționistă, deși poate ei nu conștientizează acest lucru.

Țările care apăreau ca posibile partenere sau de care se poate apropia România, în sondajul nostru, erau țări cu care România are parteneriate strategice foarte puternice: Germania, Franța, SUA, bineînțeles era și Rusia ca un tester mai degrabă, dar cei mai mulți dintre români își doresc o politică externă în care România să nu se aproprie nici de nicio țară. Bineînțeles acest lucru este o imposibilitate, oricine știe politică externă și politică regională îşi seama că așa ceva este utopic. Dar întrebarea care se ridică este de ce își doresc românii o politică izolaționistă și oare își dau seama că despre asta este vorba atunci când nu își doresc apropierea nici de nici o altă țară? Vom reveni cu întrebări suplimentare, ajutătoare, în sondajul următor, ca să înțelegem un pic dinamica acestui răspuns.