Limba rusă și spionii lui Putin. Oamenii din Tbilisi sunt nervoși pe miile de ruși care au venit peste ei: „Hei, suntem în Georgia”

Alexander și Alexei nu vor să moară pentru Putin. Sunt doi tineri ruși care se opun războiului din Ucraina. Și-au părăsit țara din cauza asta. Se temeau că vor fi folosiți drept carne de tun, așa că au plecat în Georgia. Acum încearcă să-și construiască o nouă viață în capitala, la fel ca zeci de mii de alți ruși. Lucru nu tocmai ușor, pentru că mulți georgieni sunt împotriva afluxului de ruși – în mare parte din cauza trecutului amar pe care îl împart cu vecinul lor. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată sâmbăta la ora 00:30 și în reluare de la ora 19:30.

Tbilisi, capitala Georgiei. Războiul din Ucraina a schimbat națiunea din Caucazul de Sud. Semne ale opoziției populare față de agresiunea lui Putin se văd peste tot.
Sunt tineri care au părăsit Rusia de teamă că vor fi forțați să se alăture războiului declanșat de țara lor.

Alexander: „Unii pot spune că sunt trădător. Dar eu cred că cei care merg la război sunt trădătorii. Își trădează patria și umanitatea. Așadar, pe cine trădez eu? Pe Putin. Da, îl trădez, iar acum am fugit de el.”

Alexei: Sunt împotriva acestui război. În acest conflict sunt total de partea Ucrainei. Vor să mă trimită la moarte pentru ambițiile lui Putin, pentru această faimoasă „lume rusească” atât de străină mie.”

Alexander: „Numele meu e Alexander. Sunt din Sankt Petersburg și am 26 de ani.” Alexander a lucrat ca operator de strung în Sankt Petersburg. Când Rusia a invadat Ucraina, s-a alăturat unui miting de protest și a fost reținut. A decis că e timpul să plece în momentul în care Putin a ordonat mobilizarea, la sfârșitul lunii septembrie. Și-a împachetat lucrurile și a fugit.

Alexander: „Trăiesc în comunitatea noastră hippy de aici. E bicicleta mea, cu ea am trecut granița ruso-georgiană.”

A fost nevoit să aștepte două zile la graniță. Alexander: „Mi-a fost teamă că nu mă vor lăsa să ies din Rusia. De-a lungul cozii, poliția verifica actele și amenința că va emite ordine de recrutare. Dar nu mi-a păsat, voiam doar să ajung la destinație. Când am trecut granița, a răsărit soarele. Acești munți… Libertate!”

Ajuns în Tbilisi, Alexander a avut noroc. Alexander: „El e unchiul Enrike. Ne-a luat acasă și ne-a dat haine.”

Georgienii se tem că spionii lui Putin ar putea intra fără să fie depistați

Enrike, localnic georgian: „Îmi pare rău pentru ei. Nu vor să lupte sau să moară pentru Putin. Mobilizarea l-a forțat să vină aici. Nu au crezut că se va ajunge la asta, ca oamenii să fugă precum șobolanii de pe o navă care se scufundă. Toți sunt inteligenți și amabili. Nu știu cine rămâne în Rusia.”

Spre deosebire de țările baltice și de Finlanda, Georgia nu și-a închis granițele pentru ruși. Mulți georgieni privesc cu scepticism acest lucru. Dacă susținătorii lui Putin – sau chiar spionii – intră în țară fără să fie depistați?

Keto, localnică georgiană: „Văd o schimbare atât de mare și drastică în ceea ce privește numărul de oameni… Aud în mod constant limba rusă peste tot și e foarte neplăcut. Am fost în același război ca și Ucraina, de două ori: prima dată a fost Abhazia, apoi în 2008 au invadat două regiuni din Georgia. Pur și simplu nu pot fi empatică și generoasă față de acești oameni.”

„În primul rând, când vin la tine, încep să vorbească în rusă. Hei, dar suntem în Georgia. De ce ar trebui să vorbim cu tine în rusă? Noi putem vorbi în engleză. Nu-i așa? E atât de lipsit de respect. E atât de nepoliticos…”

Alexander: „Firește că realizez că sunt străin aici și că țara mea e vinovată de acțiunile împotriva Georgiei. Înțeleg că acest lucru ar putea fi un factor declanșator pentru unii georgieni, care din această cauză ar putea fi suspicioși în privința mea. Dar până acum, toată lumea a fost prietenoasă.” 

Fost soldat rus: „Nu-și imaginează ce îi așteaptă în război”

Alexei: „Mă numesc Alexei și am 32 de ani. Sunt din Ceboksarî, Ciuvașia.” Alexei a fost soldat profesionist până în 2016. Artilerist experimentat din linia întâi.

Alexei: „Am fost surprins că ordinul de recrutare nu a fost trimis imediat. A sosit după ce am plecat. Sora mea mi-a trimis o fotografie pe Telegram. Au ajuns prea târziu. Nu mă vor prinde.”

Este în Georgia de câteva săptămâni, încercând să se descurce cât mai bine. După anii petrecuți în armată, Alexei nu a mai vrut să aibă nimic de-a face cu armata rusă. A preferat viața de muncitor imigrant. Pur și simplu nu îi înțelege pe compatrioții care nu se opun mobilizării.

Alexei: „Nu-și imaginează ce îi așteaptă în război. Acolo totul este doar haos. Arme ruginite, băutură, încăierări. Doar văzându-i, îți dau lacrimile. Dacă m-ar fi trimis pe front, nu ar fi existat decât o singură cale de scăpare: să fiu luat prizonier.”

Mama lui ar fi vrut ca el să lupte.

Alexei: „Mama mi-a spus că ar merge ea la război în locul meu, pentru patrie. Ea crede că NATO și SUA vor să ne cucerească. I-am zis: <<Ceea ce spui tu e o mare minciună. Totul e de la televizor.>>”

Se simte în siguranță în Georgia, unde poate să-și exprime opiniile politice. Vrea să se întoarcă în Rusia, dar numai după ce se va încheia războiul și după schimbarea regimului. Alexander și-a făcut prieteni în Tbilisi. Locuiește în continuare la Enrike și își caută de lucru. Prietena lui va veni și ea în curând. Tot în Tbilisi, Alexei își caută o nouă locuință și supraviețuiește făcând munci ocazionale. Mama sa i-a acceptat până la urmă decizia de a părăsi Rusia. Vorbesc, dar nu despre război.

Editor : G.M.