Dosarul de rețea de la Securitate al omului de afaceri Dan Șucu, patronul clubului Rapid, a fost publicat integral, dezvăluind detalii concrete despre relația sa cu fosta poliție politică. Documentele arată că acesta a semnat un angajament în 1984 și a redactat cel puțin 58 de note informative între anii 1986 și 1987. Informațiile vin în contradicție cu o decizie din 2015 a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), care a stabilit că Șucu nu a avut calitatea de colaborator al Securității, în sensul legal al termenului.
Dosarul, înregistrat cu numărul R303384, conține 62 de file, împărțite în două volume, și acoperă perioada iunie 1984, noiembrie 1989. La data semnării angajamentului, 16 august 1984, Dan Viorel Șucu avea 21 de ani, era student în anul al treilea la Politehnică și lucra ca ghid colaborator extern la ONT Carpați. El și-a asumat numele conspirativ „Mircea Crișan”.
Textul angajamentului este explicit, după cum reiese din documentul semnat la acea vreme: „Subsemnatul Șucu Dan, fiul lui Bucur și Maria, născut la 25.04.1963 în București, (…) ghid colaborator extern la ONT Carpați, conștient de faptul că apărarea patriei constituie o îndatorire patriotică pentru fiecare cetățean, mă angajez să sprijin organele de securitate prin informarea lor cu toate datele și informațiile pe care le voi constata în timpul însoțirii grupurilor de turiști străini sau al discuțiilor pe care le voi purta cu aceștia ori aflate de la alte persoane. (…) Informațiile le voi prezenta în scris, sub formă de note informative și le voi semna cu pseudonimul «Mircea Crișan».”
În intervalul de un an și jumătate, cuprins între iunie 1986 și decembrie 1987, Dan Șucu a redactat minimum 58 de astfel de note. Sarcina sa, așa cum este descrisă în dosar, era să obțină informații despre turiști străini, reprezentanți ai firmelor de turism, jurnaliști și colegi de breaslă.
Discrepanța dintre conținutul dosarului și verdictul CNSAS din 2015 rămâne un punct central al cazului. Deși decizia a fost de necolaborare, aceasta nu a fost unanimă, în cadrul Consiliului fiind formulate la acel moment trei opinii separate de către membrii Florin Abraham, Florian Bichir și Corneliu Turianu.
Dosarul publicat acum integral, conform Jurnalul Național, expune și modul în care tânărul Șucu era caracterizat de alte surse ale Securității înainte de a fi recrutat. Într-o notă din 26 iulie 1984, sursa „Raluca” îl descria ca fiind „foarte conștiincios și îndatoritor” și „timid, dar fără exagerare”. O evaluare mult mai dură apare într-o notă a sursei „Sorina” din 9 august 1984, care, după ce menționează notele obținute de Șucu la examenul de atestare pentru limba engleză (7 la cunoștințe social-politice, 8 la patrimoniu turistic, 9 la tehnică turistică și 7 la engleză), concluzionează: „Este dornic să lucreze, vine des pe la ONT, dar e Timid, greoi în gândire, bâlbâit. Un mediocru necesar!”
Documentele publicate lasă două întrebări majore fără răspuns. Prima privește conținutul exact al celor 58 de note informative și consecințele pe care acestea le-au avut asupra persoanelor vizate. A doua se referă la raționamentul juridic care a stat la baza deciziei CNSAS din 2015, având în vedere existența angajamentului și a numeroaselor note. Ultimul document din dosar este datat 6 noiembrie 1989 și nu indică o încetare a colaborării.