Tensiunile din Strâmtoarea Hormuz au intrat într-o etapă nouă, după ce Casa Albă a adăugat o cerință financiară în disputa cu Teheranul. Președintele american Donald Trump a cerut compensații din partea Iranului, iar piața petrolului a reacționat imediat. Luni, țițeiul West Texas Intermediate pentru septembrie a crescut cu aproximativ 5%, până la circa 82,13 dolari pe baril, iar Brent a avansat într-un ritm similar, la aproximativ 87,72 dolari pe baril.
Evoluția are efect direct asupra costurilor cu energia, transportul și asigurarea mărfurilor, în condițiile în care prin Strâmtoarea Hormuz trece aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol. În Biroul Oval, Donald Trump a afirmat că Marina SUA deține „100%” controlul asupra strâmtorii și a descris dispozitivul american drept un „zid de oțel”. Declarația vine în contextul în care Washingtonul menține o blocadă navală asupra porturilor iraniene de la jumătatea lunii aprilie.
Trump a spus: „Este deschisă acum. Noi suntem singurii care avem controlul asupra Strâmtorii Hormuz în acest moment.” El a adăugat și un detaliu operațional care indică persistența riscului pentru piață și pentru transportul maritim: „Ei vor arunca, ocazional, o mină, iar noi o găsim.”
Noua cerere de despăgubiri formulată de Washington a venit după ce Teheranul solicitase la rândul său compensații. Pe Truth Social, Trump a spus că solicitarea iraniană privind rambursarea pagubelor de război i-a dat „o idee interesantă”. Ulterior, el a cerut compensații pentru victimele atacurilor asociate cu Iranul și pentru protestatarii iranieni uciși de regim în ultimii 50 de ani.
Pe partea iraniană, poziția s-a înăsprit sâmbătă. Mohammad Bagher Zolghadr, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a condiționat redeschiderea strâmtorii de ridicarea blocadei și a sancțiunilor, retragerea forțelor americane, plata despăgubirilor de război, eliberarea activelor înghețate și încetarea atacurilor SUA asupra aliaților regionali ai Iranului. Masoud Pezeshkian, președintele Iranului, a spus că Iranul luptă „un război pe scară largă împotriva SUA”. Esmaeil Baqaei, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, a acuzat Washingtonul că „optează pentru sancțiuni ori de câte ori diplomația eșuează și le escaladează atunci când nu funcționează, un model care a devenit mai puțin o «politică» și mai mult o «dependență compulsivă».”
În paralel, sunt testate și variante de dezescaladare. Potrivit Financiarul, planul aflat în discuție include o încetare a focului de 10 zile și acordarea Iranului de drepturi administrative asupra strâmtorii, ceea ce i-ar permite să colecteze „taxe rezonabile pentru servicii”. Acest contrast dintre confruntarea militară și negocierile din culise se vede în volatilitatea piețelor. Activele de risc au înregistrat o ușoară revenire, iar Bitcoin s-a stabilizat peste 65.000 de dolari, pe fondul speculațiilor privind un posibil acord între Iran și Oman pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz.
Presiunea asupra petrolului nu vine doar din declarații. SUA au efectuat a zecea noapte consecutivă de lovituri asupra pozițiilor iraniene, iar în ultimele 10 zile 100 de soldați americani au fost răniți și patru au fost uciși. Goldman Sachs a avertizat că prețul petrolului ar putea ajunge la 120 de dolari dacă situația din Strâmtoarea Hormuz nu se rezolvă. În SUA, prețul benzinei a depășit deja 4 dolari pe galon.
Riscul s-a extins și către o a doua rută strategică. Gruparea Houthi, aliată Iranului, a amenințat că va închide și Strâmtoarea Bab al-Mandab, un coridor principal pentru exporturile de petrol ale Arabiei Saudite. O astfel de evoluție ar crește suplimentar costurile de transport și primele de asigurare maritime. În aceste condiții, companiile cu expunere la energie, shipping și inputuri petroliere intră într-un cadru de cost mai instabil, cu Brent deja la 87,72 dolari și cu scenariul de 120 de dolari pe baril revenit explicit în modelele de piață.
