Activitățile de redactare a strategiilor naționale, politicilor publice și proiectelor de acte normative ar putea fi mutate integral în aparatul administrativ al ministerelor și al altor instituții publice. Un proiect legislativ recent propune interzicerea atribuirii de contracte de servicii sau consultanță către societăți comerciale și ONG-uri pentru elaborarea acestor tipuri de documente, vizând reducerea cheltuielilor bugetare.
Logica din spatele inițiativei este de natură financiară: statul urmărește să elimine costurile generate de externalizarea unor sarcini considerate a fi de competența personalului deja angajat în administrația publică. În viziunea proiectului, instituțiile centrale trebuie să își îndeplinească atribuțiile cu resursele umane proprii, pentru care plătesc deja salarii. Astfel, s-ar evita o dublă plată pentru aceeași muncă, o dată prin salariile funcționarilor și a doua oară prin contracte de consultanță externe.
Interdicția propusă se va aplica inclusiv în cazul proiectelor finanțate din fonduri europene. Această prevedere are implicații directe asupra absorbției fondurilor, deoarece viteza cu care ministerele vor prelua și finaliza aceste sarcini devine un factor critic. De exemplu, un jalon important din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Legea salarizării, condiționează deblocarea a 770 de milioane de euro destinate investițiilor. Potrivit unei analize Financiarul, orice întârziere administrativă în elaborarea unor astfel de documente se poate transforma într-un cost de oportunitate, afectând ritmul reformelor și al proiectelor finanțate de Uniunea Europeană.
Proiectul de lege prevede însă o excepție de ordin tehnic. Instituțiile publice vor putea în continuare să contracteze servicii specifice care sunt necesare pentru fundamentarea documentelor, dar nu și pentru redactarea lor propriu-zisă. Printre serviciile permise se numără culegerea de date, realizarea de inventarieri sau elaborarea de analize științifice. În practică, această măsură redefinește piața de consultanță în relația cu statul. Firmele private și organizațiile non-guvernamentale specializate ar pierde accesul la componenta cu valoare adăugată superioară, respectiv redactarea finală a strategiilor și a proiectelor normative, dar ar putea concura pentru contracte pe segmentele auxiliare, de suport tehnic și documentare.
Dacă va fi adoptat, proiectul va avea un dublu efect. Pe de o parte, bugetul de stat ar putea înregistra economii prin eliminarea cheltuielilor cu consultanța pentru activități administrative de bază. Pe de altă parte, piața de consultanță va pierde o sursă importantă de venituri. Punctul sensibil al acestei schimbări rămâne capacitatea ministerelor de a livra la timp și la standardele cerute documentele strategice și actele normative de care depind reforme și finanțări externe.
